ICCJ. Decizia nr. 4930/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acțiunea formulată, reclamantul Primarul Comunei Cătina, A.B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului Cluj a solicitat anularea încheierii nr. VI/340 din 6 decembrie 2010 a Curții de Conturi a României, Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale și a deciziei Curții de Conturi a României, Camera de Conturi a județului Cluj nr. 30 din 23 august 2010, respectiv punctele 3 și 4 ale acesteia. De asemenea, reclamantul a solicitat, în temeiul prevederilor art. 15 coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea parțială a executării deciziei Curții de Conturi a României, Camera de Conturi a județului Cluj nr. 30 din 23 august 2010, respectiv punctelor 3 și 4 ale acesteia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Conturi a României în nume propriu și pentru Camera de Conturi de Județului Cluj a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
l.Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 586 din 18 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins atât acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Primarul Comunei Cătina A.B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului Cluj, cât și cererea de suspendare formulată de reclamant în temeiul prev. art. 15 coroborate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că prin decizia nr. 30 din 23 august 2010 emisă în baza prevederilor Legii nr. 94/1992 de Curtea de Conturi a României, Camera de conturi a județului Cluj, s-a constatat la data de 31 decembrie 2009 diferențe între valoarea debitelor reprezentând impozite și taxe datorate de contribuabil înscrise în debitul contului 464 "creanțe ale bugetului local" și în centralizatorul rămășițelor grupat pe feluri de venituri, înregistrarea eronată în contul 2601 "titluri de participare cotate" a sumei de 145.000 RON reprezentând contribuțiile Primăriei Comune Cătina pentru proiectul integrat "Asociația de dezvoltare intercomunitară" Cătina-Cămărașu, ca servicii de consultanță, studii de fezabilitate, expertize tehnice, studii geotehnice, întocmire documentații de avizare a lucrărilor pentru obiectivele de investiții.
Curtea de Apel a mai reținut că prin încheierea din 6 decembrie 2010 a Curții de Conturi a României a fost respinsă contestația Primarului Comunei Cătina împotriva deciziei nr. 30 din 23 august 2010 emisă de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului Cluj.
Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, prima instanță a reținut că, în speță nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 așa încât cererea de suspendare formulată este neîntemeiată.
Cu privire la cererea de anulare, instanța de fond a constatat că actele administrative atacate sunt legale, întrucât potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 și în raport de prevederile art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor Legii cadru 330/2009, astfel încât pârâta Curtea de Conturi a României a procedat în mod corect neluând în considerare aceste acte.
3. Recursul declarat de reclamantul Primarul Comunei Cătina A.B.
Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, susținând că măsurile adoptate de intimată sunt nelegale.
Recurentul a susținut faptul că prima instanță a analizat situația de fapt și de drept, precum și apărările reclamantului cu privire la drepturile bănești acordate personalului din cadrul Primăriei Cătina, fără a acorda atenția necesară drepturilor bănești acordate personalului contractual sau persoanelor având calitatea de demnitari publici.
II. Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, constatând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., va admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza la instanța competentă a soluționa fondul acțiunii deduse judecății, Tribunalul Cluj, pentru considerentele ce urmează:
Analizând actele dosarului, înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală.
înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Cluj, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
înalta Curte reține că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competenta stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și decizia nr. 4522/2011 a înalta Curte de Casație și Justiției prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.
Pentru toate aceste motive, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., înalta Curte în temeiul art. 312 din C. proc. civ. a admis recursul și a casat hotărârea atacată, trimițând cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4852/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4785/2012. Contencios → |
|---|
