ICCJ. Decizia nr. 4770/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanta SC P.H. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 114.448,81 RON reprezentând alocația bugetară acordată în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 150/2003 cota parte din suma de 381.489,35 RON trasă în cursul anului 2010 în baza contractului din anul 2009 încheiat între societatea reclamantă și SC R.B. SRL, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin sentința civilă nr. 262 din 6 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P.H. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova, și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 114.448,81 RON, alocație bugetară și 5.040 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că urmare a cererii reclamantei în vederea acordării subvenției legale de 30% din creditul obținut în cuantum de 222.806 RON , pârâta Direcția Agricolă Prahova a virat reclamantei 108.250 RON, respectiv 94.094 RON pentru anul 2009 și 128.712 RON aferenta anului 2010, rămânând o restanță de 114.155 RON aferenta anului 2010, refuzată la plată motivat pe faptul ca începând cu anul 2010 Legea nr. 150/2003 nu mai produce efecte juridice deoarece regulamentul din anul 2006 de aplicare a art. 87 și 88 din Tratat și de modificare a R(CE) 70/2001 și a liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat in sectorul agricol și forestier, a impus obligativitatea reconsiderării ajutoarelor de stat în concordanță cu normele comunitare, în sensul că expirând perioada de tranziție, România nu mai poate acorda subvenții în agricultură care nu sunt conforme cu regulile și ajutoarele de stat UE .
împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Direcția pentru Agricultură a Județului Prahova și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
în cauza de față reclamanta solicită obligarea pârâților, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la plata sumei de 114.448,81 RON reprezentând alocația bugetară acordată în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 150/2003 în baza contractului încheiat cu SC R.B. SRL.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul litigiului este sub 500.000 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) din C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul, a casat sentința recurată și pe cale de consecință a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4779/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4766/2012. Contencios → |
|---|
