ICCJ. Decizia nr. 5/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5/2012
Dosar nr. 4776/2/2010
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2012
Prin Sentinţa civilă nr. 1888 din 10 martie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 4776/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul Ţ.L., constatând calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4776/2/2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul Ţ.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P/3340/08 din 1 ianuarie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către domnul B.H., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 210847 (cota C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în volumul 2, fila 223. Ţinând cont de prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată este legală.
Reclamantul a mai arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/1/495 din 16 februarie 2009, precum şi din înscrisurile ataşate acţiunii, pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Timiş, a dirijat un informator din legătura personală a domniei sale, să culeagă informaţii despre diferite persoane, profesori şi studenţi, din cadrul Universităţii din Timişoara. Astfel, aşa cum rezultă şi din materialele depuse în probatoriu, sarcinile cu care sursa a fost dirijată au fost următoarele: "ce comentarii face lectorul francez şi preocupările ce le are", dacă persoana vizată "are intenţia de rămânere în străinătate", de asemenea să stabilească "comentariile şi atitudinea celui în cauză, preocupările ce le are".
Pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Timiş, Serviciul l/A, a propus recrutarea, în calitate de colaborator, a unui student din cadrul Facultăţii de Ştiinţe ale Naturii din Timişoara în scopul obţinerii de informaţii despre colegii de facultate, referitoare la "comentarii cu caracter duşmănos, preocupări de rămânere în străinătate, relaţii dubioase cu cetăţeni străini". Ulterior, pârâtul a procedat la definitivarea recrutării şi la dirijarea sursei recrutate "privitor la aspectele şi persoanele ce prezintă interes pentru organele noastre".
În concluzie, reclamantul a opinat că activităţile desfăşurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţie în vigoare la acea dată:
- dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice;
- dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice;
Pentru argumentele prezentate, reclamantul a considerat că sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securităţii". Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiţii pentru a se putea reţine calitatea invocată:
1. Persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989. Or, în speţa dată, această condiţie este asigurată, deoarece pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Timiş, Serviciul l/A, în anii 1977,1978.
2. În calitatea menţionată la punctul 1 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Şi această condiţie este asigurată, deoarece dirijarea surselor, investigaţiile întreprinse asupra persoanelor urmărite, reprezintă încălcări ale drepturilor şi libertăţilor expuse mai sus.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (7) teza a II-a, art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), şi art. 11 alin. (1) ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. (1) şi alin. (5) şi art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, adoptat prin Hotărârea Colegiului nr. 2/2008, publicat în M. Of. al României nr. 18 din 9 ianuarie 2009, precum şi pe dispoziţiile articolului 112 al Codului de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 11 noiembrie 2010, pârâtul Ţ.L., a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin raportare la art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 26, art. 37, art. 47 alin. (1), art. 53, art. 58 alin. (1), art. 130, art. 131 din Constituţie.
Prin încheierea pronunţată la data de 13 ianuarie 2011, Curtea a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, stabilind termen pentru continuarea judecăţii acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
În dovedirea acţiunii s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Pârâtul Ţ.L. îndeplineşte condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale, întrucât a avut gradul de locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Timiş, Serviciul 1/A, în anii 1977 - 1978, iar în această calitate a dispus şi a întreprins măsurile informativ - operative menţionate în Nota de constatare nr. DI/I/495 din 16 februarie 2010, care nu au fost contestate în cauză.
Prin activităţile desfăşurate de pârât în scopul susţinerii regimului totalitar comunist au fost suprimate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv : dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
În concluzie, pentru considerentele evidenţiate, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 11 din acest act normativ, admiterea acţiunii promovate de reclamant şi constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul Ţ.L.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esenţă, următoarele:
În primul rând, acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este lipsită de interes, acesta nu are calitatea de reprezentant, nu are, de asemenea, calitatea procesuală activă, iar instanţa de contencios administrativ nu este competentă să soluţioneze o astfel de acţiune civilă.
Apoi, hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., considerentele sentinţei fiind confuze, inexacte şi insuficiente, în acest fel instanţa încălcând prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitoare la obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti.
De asemenea, sunt incidente şi prevederile art. 304 C. proc. civ., întrucât instanţa a ignorat principii generale de drept, interpretând injust textele de lege aplicabile speţei, fapt care este de natură să lipsească de temei legal hotărârea pronunţată în aceste condiţii.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate, precum şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Înalta Curte apreciază că prima instanţă, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), 7 şi 9 din ordonanţa mai sus arătată.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanţe şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională; acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu şi a altor persoane.
Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparţine în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu şi altor persoane, cu excepţia situaţiei în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială şi autentică în acest scop.
Într-adevăr, în cauza dedusă judecăţii, acţiunea în constatare a fost promovată în urma solicitării formulată de domnul B.H. de a se verifica, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, a ofiţerilor sau subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 210847, dosar în care domnul Ţ.L. figurează în volumul 2, fila 223.
În consecinţă, verificarea întreprinsă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii trebuia limitată la dosarele ce-l priveau pe B.N., astfel cum solicitase petentul (fila 17 dosar de fond), iar acţiunea în constatare, de asemenea, trebuia să se refere doar la activităţile întreprinse de pârâtul Ţ.L. exclusiv în ceea ce-l priveşte pe B.N. Or, cum lesne se poate observa, toate datele furnizate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii privesc alte persoane, astfel că în raport de prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, în condiţiile în care acele persoane nu au solicitat verificarea pârâtului din perspectiva prevederilor art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă precizată, rezultă că reclamantul în mod nelegal a sesizat instanţa de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare.
În raport de cele anterior expuse, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanţă a realizat o interpretare greşită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ţ.L. împotriva Sentinţei civile nr. 1888 din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 432/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 573/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
