ICCJ. Decizia nr. 573/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 573/2012
Dosar nr. 753/2/2010
Şedinţa publică de la 7 februarie 2012
Prin Sentinţa nr. 4356 din 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, a anulat Hotărârea nr. 09/146 din13 martie 2009 emisă de pârât, a suspendat executarea acesteia până la rămânerea irevocabilă a sentinţei pronunţate şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8000 RON daune materiale şi a sumei de 1614 RON cheltuieli de judecată. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Consiliul Superior al CECCAR.
Ţinând seama de faptul că este autoritate publică, deţinând capacitate de drept public şi fiind emitentă, în baza competenţelor sale legale, a actului administrativ contestat, pârâta justifică în litigiile de contencios administrativ legitimatio ad processum, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică.
Prin Hotărârea nr. 09/146 din 13 martie 2009 emisă de către Consiliul Superior C.E.C.C.A.R, în temeiul pct. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, reclamanta a fost considerată demisionată de drept din funcţia de membru al CC al CECCAR, deoarece, fără o motivare valabilă, nu a participat la şedinţele Consiliului Superior din datele de 27 august 2008 şi 13 martie 2009.
Se apreciază că actul administrativ atacat prezintă elemente de nelegalitate, prezumţia de legalitate a actului administrativ din momentul emiterii acestuia fiind răsturnată în speţă, faţă de actele dosarului, din care rezultă că reclamanta nu se regăseşte în situaţia de a fi considerata demisionată de drept din calitatea sa de membru al CC al CECCAR; aceasta, în condiţiile în care a probat că a avut o motivaţie valabilă de a nu participa la prima şedinţă a Consiliului Superior, comunicând imposibilitatea de prezentare din motive personale, respectiv nu a fost înştiinţată în mod legal pentru participarea la şedinţa din 13 martie 2009, cât timp din actele dosarului rezultă că pârâtul nu a comunicat invitaţia de participare la o adresă corectă a reclamantei.
În consecinţă, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 37 din regulamentul sus-menţionat, hotărârea contestată apare ca nelegală iar, în raport de soluţia dată petitului principal, se impune obligarea pârâtului la despăgubiri materiale în cuantum de 8000 RON, în raport de numărul de şedinţe întrunite.
Totodată, fiind întrunite cerinţele art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, se impune suspendarea executării actului contestat.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi reclamanta P.M. arătând în esenţă următoarele.
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi a criticat sentinţa recurată, în ceea ce priveşte modul în care instanţa a soluţionat cererea de suspendare, cu următoarele argumente:
Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R, motivat de faptul că, acesta este o autoritate publică, deţinând capacitate de drept public, în baza competenţelor sale legale, de a emite actul administrativ, astfel încât în litigiile de contencios administrativ justifică legitimatio ad processum, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică, în acest sens fiind şi practica juridică, inclusiv la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România s-a înfiinţat în baza O.G. nr. 65/1994, republicată, care la art. 18 prevede: "Se înfiinţează Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi, persoană juridică de utilitate publică şi autonomă, din care fac parte experţii contabili şi contabilii autorizaţi, în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă, având sediul în municipiul Bucureşti."
În consecinţă, Consiliul superior al C.E.C.C.A.R., conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., nu poate sta în judecată în nume propriu, neavând personalitate juridică proprie.
Prin urmare, având în vedere argumentele anterior menţionate, se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului superior al C.E.C.C.A.R. şi respingerea cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 09/146 din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, motivat de faptul că sunt întrunite cerinţele art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
După cum rezultă din considerentele sentinţei atacate, instanţa de fond nu a motivat în nici un fel soluţia privind suspendarea executării actului administrativ, mulţumindu-se să concluzioneze doar în sensul că: „În sfârşit, fiind întrunite cerinţele art. 14 şi 15 Legea nr. 554/2004, Curtea va dispune suspendarea executării Hotărârii nr. 09/146 din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri."
Hotărârea judecătorească prin care se dispune suspendarea executării actului administrativ trebuie să fie temeinic motivată, atât cu privire la existenţa cazului bine justificat, cât şi cu privire la prevenirea unei pagube iminente.
Prin urmare, măsura suspendării executării Hotărârii nr. 09/146 din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România rezultă că nu este motivată şi astfel nu este justificată, fiind nelegală.
Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. cu modificările şi completările ulterioare condiţionează admiterea cererii de suspendare a unui act administrativ de existenţa şi, implicit, dovedirea unor „cazuri bine justificate" şi a unei „pagube iminente".
Susţinerile reclamantei sunt nefondate şi nu au fost corect apreciate de către prima instanţă întrucât punerea în executare a unei decizii care a fost contestată cu privire la legalitatea şi temeinicia acesteia nu reprezintă un caz bine justificat, iar această situaţie poate fi clarificată numai prin soluţionarea fondului cauzei.
Cele două condiţii prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
În privinţa soluţiei instanţei de fond referitoare la anularea Hotărârii nr. 9/146 din 13 martie 2009, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi a formulat următoare critici:
Instanţa de fond a admis acest capăt de cerere, dispunând anularea Hotărârii nr. 9/146 din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, totodată obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8000 RON reprezentând daune materiale şi respectiv a sumei de 1614 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., sub aspectul modului în care a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
Pe fond, în mod eronat, prima instanţă a apreciat că reclamanta nu se regăseşte în situaţia de a fi considerată demisionată de drept din calitatea sa de membru al Consiliului Superior al Corpului, în condiţiile în care aceasta nu a probat că a avut o motivaţie valabilă de a nu participa la prima şedinţă a Consiliului Superior, necomunicând imposibilitatea de prezentare din motive personale, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri în dovedirea existenţei unor astfel de motive, ci se regăseşte doar simpla afirmaţie a intimatei - reclamante cuprinsă în „Răspuns la întâmpinare"".
În realitate, lipsa intimatei-reclamante de la prima şedinţă a Consiliului Superior se datorează participării acesteia la acţiunea CAFR, după cum aceasta recunoaşte în „Răspuns la întâmpinare" (pag. 4 din 9), precizând că: „Este foarte important să menţionăm că la şedinţa de la care a lipsit reclamanta au lipsit şi doi alţi membri al Consiliului Superior şi ei fiind prezenţi la aceeaşi acţiune la care a fost prezentă şi reclamanta ...”, motiv pentru care, o dată în plus, a considerat că nu se poate reţine că absenţa intimatei - reclamante de la prima şedinţă a Consiliului Superior se datorează unor motive personale.
În vederea desfăşurării primei şedinţe a Consiliului nou ales din data de 27 septembrie 2008, prin e-mailul transmis în data de 11 septembrie 2008 au fost convocaţi membrii acestuia, inclusiv intimata-reclamantă P.M.
Adresa de convocare ataşată e-mailului cuprindea locul, ziua şi ora de desfăşurare a şedinţei, precum şi ordinea de zi cu următoarele puncte esenţiale privind activitatea consiliului: repartizarea membrilor Consiliului superior pentru îndrumarea şi coordonarea activităţii filialelor, precum şi repartizarea pe domenii de activitate, structuri şi organe colaboratoare; alegerea Biroului permanent al Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R. şi diverse.
Ulterior, reclamantei i s-a transmis un nou e-mail în data de 23 septembrie 2008 pentru clarificarea unor aspecte legate de organizarea şedinţei.
În ciuda faptului că P.M. nu a fost prezentă la şedinţă, după cum se menţionează şi în acţiune, aceasta nici ulterior nu a motivat în vreun fel absenţa sa.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale, pârâtul CECCAR s-a opus acestei cereri, solicitând respingerea acestuia, ca tardiv introdus, pentru motivele arătate pe parcursul litigiului.
În recursul formulat, reclamanta P.M. a solicitat modificarea sentinţei atacate, în parte, şi a solicitat:
1) obligarea pârâtului Consiliul Superior C.E.C.C.A.R. Bucureşti la plata sumei de 12.000 RON RON cu titlu de daune materiale, reprezentând indemnizaţii pentru activităţi efectiv prestate către C.E.C.C.A.R. Bucureşti, indexate la zi;
2) în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, art. 23 lit. b) - restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 792 lei RON, achitată în plus, suma de 39 RON, fiind cea real datorată, aşa cum reiese din "chitanţa" nr. 2792 din data de 9 septembrie 2010 (depusă la pag. 149 din dosar) cu care s-a achitat suma de 831 RON;
3) reintegrarea şi repunerea în dreptul său ca membru al. Consiliului Superior al CE.C.C.A.R. Bucureşti, aleasă la Conferinţa Naţională din data de 31 august 2008.
În ceea ce priveşte recursul promovat de către Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi, Înalta Curte reţine următoarele:
În materie civilă hotărârile judecătoreşti îşi produc efectele numai între părţile care au luat parte la judecarea pricinii. În consecinţă, în faza judecăţii în recurs cadrul procesului cu privire la părţi odată fixat cu prilejul judecării cauzei în fond, nu poate fi nici mărit şi nici micşorat, deoarece nici una din părţi nu poate fi lipsită de dreptul de a ataca cu recurs hotărârea pronunţată în defavoarea sa, după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde să se judece direct în faţa instanţei de recurs fără a se fi judecat mai întâi în faţa instanţei de fond.
Prin urmare, dreptul de a exercita calea de atac a recursului îl au numai părţile între care s-a purtat activitatea procesuală în faţa instanţei de fond şi a cărei hotărâre se atacă.
Aşadar, în speţă, doar reclamanta P.M. şi pârâtul Consiliul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România pot formula recurs împotriva Sentinţei civile nr. 4356 din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Or, recursul nu a fost promovat de pârât, adică de Consiliul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, ci de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, care nu a figurat ca parte în faţa instanţei de fond.
Indiferent că pârâtul este sau nu o autoritate publică învestită cu capacitatea de a emite acte infralegislative susceptibile de a fi cenzurate de instanţa de contencios administrativ, ori că posedă sau nu personalitate juridică şi, în fine, indiferent de faptul că este un organ al Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, doar Consiliul putea formula recurs în prezenta cauză, în baza prevederilor art. 299 şi urm. C. proc. civ., în condiţiile în care la fond a stat în proces în nume propriu ca emitent al hotărârii contestate prin acţiunea promovată de reclamantă.
În raport de cele de mai sus, rezultă că, în această cauză, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nu posedă calitatea procesuală activă de recurent.
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantă acesta este tardiv formulat.
Conform dispozitivului sentinţei recurate, respectiva hotărâre judecătorească a fost dată cu recurs în 5 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte soluţia capătului de cerere ce viza suspendarea executării Hotărârii nr. 09/146 din 13 martie 2009, şi în 15 zile de la comunicare, în privinţa soluţiei asupra capătului de cerere privind anularea actului administrativ contestat.
Hotărârea primei instanţe i-a fost comunicată reclamantei la data de 31 august 2011, iar recursul a fost formulat la data de 11 noiembrie 2011, cu mult peste termenul legal de recurs de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România pentru lipsa calităţii procesuale active de recurent, iar recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România împotriva Sentinţei nr. 4356 din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa calităţii procesuale active de recurent.
Respinge recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2012. Contencios. Constatarea calităţii de... | ICCJ. Decizia nr. 579/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
