ICCJ. Decizia nr. 500/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 500 /2012
Dosar nr. 765/45/2011
Şedinţa publică de la 2 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea instanţei de fond
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul C.M.G. a solicitat anularea Ordinului nr. 7131 din data de 2 august 2011 emis de către Autoritatea Naţională a Vămilor, repunerea sa în funcţia avută anterior, precum şi plata drepturilor salariale de care a fost lipsit, apreciind că măsura luată încalcă dispoziţiile Legii nr. 188/1999.
Prin Sentinţa nr. 263 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca netimbrată, acţiunea introdusă de reclamantul C.M.G. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin Ordinul nr. 7131 din 2 august 2011, Autoritatea Naţională a Vămilor a dispus încetarea raportului de serviciu, prin eliberarea din funcţia publică de execuţie deţinută, a consilierului C.M.G., în considerarea rezultatelor finale ale examenului de testare profesională desfăşurat în perioada 18 - 29 iulie 2011.
Faţă de împrejurarea că actul a cărui anulare se solicită este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Curtea a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 şi a constatat faptul că reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru de 4 RON şi timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON, deşi i s-a pus în vedere să timbreze prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului conform repartizării aleatorii.
Totodată, judecătorul fondului a reţinut că, deşi reclamantul a fost citat la domiciliul procesual ales cu menţiunea de a achita taxele judiciare de timbru, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală ce-i revenea, rezumându-se la a depune, la data de 16 septembrie 2011, o cerere de amânare a judecăţii.
Având în vedere că problema îndeplinirii obligaţiei de plată a taxelor de timbru este una de natură administrativă pentru instanţă şi că primează în raport cu orice alte cereri, ce ţin de procedura contencioasă, prima instanţă a apreciat că neîndeplinirea acestei obligaţii este nejustificată, lipsa apărătorului sau necesitatea angajării unui alt apărător neîmpiedicând cu nimic pe reclamant să achite, la administraţia financiară, taxele legale de timbru, al căror cuantum este modic.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs reclamantul C.M.G., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 5 din C. proc. civ.
Recurentul a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, susţinând că instanţa de fond, în mod greşit, a considerat că procedura de citare a fost legal îndeplinită la termenul de judecată din data de 19 septembrie 2011.
Astfel, recurentul a precizat că a fost citat la o adresă greşită, motiv pentru care a fost în imposibilitate de a lua cunoştinţă de obligaţia timbrării acţiunii şi de a se conforma dispoziţiilor instanţei.
În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a subliniat importanţa respectării principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, precum şi a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
4. Apărările formulate de intimata-pârâtă
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând, în susţinerea temeiniciei soluţiei instanţei de fond, prevederile art. 3 lit. m) şi art. 20 din Legea nr. 146/1997.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În materia nulităţii actelor de procedură, dreptul comun îl constituie prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. includ toate neregularităţile procedurale care atrag această sancţiune, cu excepţia celor expres prevăzute în art. 304 pct. 1 - 4, dar şi cele care au fost făcute prin nesocotirea unor principii fundamentale, a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de fond a rămas în pronunţare asupra excepţiei netimbrării acţiunii la data de 19 septembrie 2011, în lipsa reclamantului C.M.G., care a fost nelegal citat cu menţiunea achitării taxelor judiciare de timbru, încălcându-se, astfel, dispoziţiile procedurale referitoare la citarea tuturor părţilor din proces şi la comunicarea actelor de procedură.
Deşi, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul şi-a ales domiciliul procesual la Cabinetul de avocat „M.F.”, cu sediul în str. Şipoţel nr. 28, Iaşi, astfel cum rezultă din notele de subsol inserate în acţiune, citarea reclamantului a fost efectuată, prin afişare, la o adresă greşită, respectiv str. Şipoţel nr. 38, Iaşi.
Prin urmare, au fost nesocotite prevederile art. 85 C. proc. civ., care statuează faptul că „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”, precum şi dispoziţiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură”.
Aşadar, instanţa de judecată avea obligaţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., să amâne judecata cauzei pentru a asigura efectuarea unei proceduri de citare complete atunci când a soluţionat litigiul dedus judecăţii, având îndatorirea să respecte principiile fundamentale ale contradictorialităţii şi dreptului la apărare faţă de toate părţile din proces.
Principiul contradictorialităţii presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor şi că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
Pentru ca acest principiu să fie respectat nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.
Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părţi, cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţă, astfel încât judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, iar atunci când constată că partea care lipseşte nu a fost legal citată, dispune amânarea judecăţii şi refacerea procedurii de citare.
Nu în ultimul rând, îndeplinirea legală a procedurii de citare este de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi recunoscut de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Înalta Curte reţine faptul că instanţa de fond a pronunţat soluţia de anulare, ca netimbrată, a cererii de chemare în judecată în condiţiile în care citaţia emisă pe numele reclamantului pentru unicul termen de judecată acordat în cauză este lovită de nulitate, conform art. 88 alin. (2) raportat la alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., iar vătămarea produsă nu se poate înlătura decât prin casarea sentinţei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Cu ocazia rejudecării, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa de fond va dispune îndeplinirea legală a procedurii de citare a reclamantului C.M.G. la domiciliul indicat de acesta atât în cererea de amânare a cauzei formulată la data de 16 septembrie 2011 în faţa primei instanţe (fila nr. 15 dosar fond), cât şi în cererea de recurs.
Totodată, instanţa de fond va ţine seama de faptul că reclamantul a achitat, în etapa procesuală a recursului, taxele judiciare de timbru stabilite în sarcina sa de către prima instanţă (filele nr. 6 şi 6bis verso dosar recurs).
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 312 alin. (1) - (3) şi art. 313 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.M.G. împotriva Sentinţei nr. 263/2011 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 499/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 514/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
