ICCJ. Decizia nr. 5174/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5174/2012
Dosar nr. 1359/33/2011
Ședința publică din 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin precizarea şi extinderea de acţiune formulată de A.C. în cadrul Dosarului nr. 1198/117/2011, disjuns din Dosarul nr. 7088/117/2010 al Tribunalului Cluj, având ca obiect plângere împotriva dispoziţiei Primarului Mun. Cluj Napoca din 2 iulie 2007, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., s-a solicitat obligarea pârâtei faţă de care s-a extins plângerea la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubiri în temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2007 pentru apartamentul din Cluj-Napoca, înscris în C.F. a localităţii Cluj-Napoca, C.F. colectivă Cluj-Napoca.
În motivarea acţiunii s-a arătat că din cuprinsul întâmpinării formulate de către A.N.R.P. a rezultat că nu a fost emisă decizia conţinând titlul de despăgubire, procedura administrativă nefiind finalizată.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prematurităţii cererii, în contextul în care, deşi s-a întocmit raportul de evaluare, procedura administrativă se suspendă de drept, până la soluţionarea irevocabilă a plângerii îndreptate împotriva dispoziţiei prin care s-a constatat dreptul antecesoarei reclamantei la despăgubiri.
Prin încheierea şedinţei publice din 30 septembrie 2011, tribunalul a disjuns petitul referitor la obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea titlului de despăgubire, fiind astfel format Dosarul nr. 8485/117/2011, în care, prin sentinţa civilă nr. 784 din 30 septembrie 2011, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a sesizat Curtea de Apel Cluj cu soluţionarea lui.
Pe rolul acestei instanţe, dosarul a fost înregistrat sub nr. de mai sus, la data de 11 octombrie 2011.
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 657 din 9 noiembrie2011 a respins excepţia prematurităţii şi a admis acţiunea, obligând pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. Cluj Napoca, în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 în dosarul constituit ca urmare a notificării formulate de antecesoarea reclamantei B.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia prematurităţii acţiunii este neîntemeiată, întrucât Dosarul nr. 7088/117/2010 al Tribunalului Cluj a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 157 din 18 februarie 2011, irevocabilă, acţiunea reclamantei în contradictoriu cu Primarul Mun. Cluj Napoca fiind respinsă.
Cu privire la fondul pricinii, s-a reţinut că reclamanta a parcurs procedurile instituite în favoarea ei şi este doar culpa autorităţilor că ea nu se poate bucura de bunul de a cărei ocrotire ar trebui să se bucure.
S-a mai reţinut că durata procedurilor administrative care au fost parcurse de către antecesoarea reclamantei prin depunerea notificării încă din anul 2001, trebuie inclusă în noţiunea de termen rezonabil prevăzută de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.
Luând în considerare intervalul de timp scurs din anul 2001 precum şi faptul că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului, instanţa a reţinut că se impune obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în baza prevederilor art. 1, 2 şi 18 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta C.C.S.D.
Recurenta a susţinut în esenţă, următoarele critici:
- Sentinţa civilă nr. 657/2011 pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, întrucât nu a avut în vedere faptul că raportul de evaluare nu a putu fi propus spre aprobare în şedinţa C.C.S.D., întrucât Dosarul nr. 38511/ CC era incomplet, lipsind copia certificatului de moştenitor de pe urma defunctei B.M. şi opinia expertului evaluator privind raportul de evaluare.
Prin cea de-a doua critică, recurenta a susţinut că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 6 din C.E.D.O. privitoare la noţiunea de termen rezonabil, deoarece nu a avut în vedere anumite criterii în materie de termen rezonabil cum ar fi: complexitatea cauzei, conduita reclamantului, conduita autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, numai în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:
În fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a formulat plângere împotriva dispoziţiei din 2 iulie 2007 emisă de Primarul Mun. Cluj-Napoca, solicitând restituirea în natură a imobilului notificat de antecesoarea sa B.M.
Ulterior, modificându-şi cererea, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata contravalorii imobilului notificat, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă.
Extinzându-şi acţiunea, reclamanta a chemat în judecată şi pârâta C.C.S.D., solicitând să fie obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara dispoziţiei din 2007 emisă de către Primarul Mun. Cluj, transmisă, împreună cu dosarul, autorităţii publice recurente în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Totodată, din actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reţinut în mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamantei la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., în condiţiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existenţa unor motive obiective pentru care cererea nu a fost analizată într-un termen rezonabil.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.
Critica privind caracterul nelegal al obligaţiei impuse prin dispozitivul sentinţei, de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire este nefondată.
Etapele şi operaţiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existenţă de sine stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea scurt pentru executare, se constată că acestea sunt fondate, având în vedere circumstanţele concrete ale pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidenţa termenului de drept comun, de 30 de zile, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
De altfel, C.E.D.O., soluţionând cererea şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;
O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către C.E.D.O. în cauza M.A. şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.
Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza M.A. şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.
Astfel fiind, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare; în acest context, Înalta Curte reţine, contrar celor susţinute de autoritatea recurentă, că aceasta va emite decizia la care a fost obligată prin sentinţa recurată, cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinţei nr. 657 din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că emiterea deciziei-titlu de despăgubire urmează să fie făcută în termen de 30 zile de la data de 15 mai 2013.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 5060/2012. Contencios. Pretentii. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5194/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
