ICCJ. Decizia nr. 5306/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5306/2012
Dosar nr. 2624/111/2007
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă F.V., împotriva sentinţei nr. 398/CA din 29 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totul.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată în data de 14 martie 2007, la prima instanţă, recurenta reclamantă a solicitat instanţei rejudecarea cauzelor civile ce au avut ca obiect anularea celor 3 decizii emise de intimata Casa Judeţeană de Pensii Bihor, respectiv din 21 octombrie 2004, din 20 septembrie 2005 şi din 28 martie 2005, arătând că, soluţiile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice, fiind bazate pe probe false.
Iniţial, cererea sa a fost denumită de recurentă „revizuire”, dar din conţinutul cererii cât şi al precizărilor formulate prin înscrisurile depuse la dosar, rezultă că aceasta a sesizat instanţa în vederea rejudecării celor 3 cauze deja soluţionate, sens în care a solicitat şi administrarea de probaţiune, iar în şedinţa publică din 22 septembrie 2008 a precizat expres în faţa primei instanţe că obiectul cauzei nu îl reprezintă revizuirea hotărârilor judecătoreşti pronunţate, ci rejudecarea celor 3 contestaţii formulate împotriva celor 3 acte administrative considerate nelegale.
Având în vedere aceste aspecte, ce reies, atât din cuprinsul precizărilor scrise depuse, cât şi din precizarea făcută în faţa instanţei, s-a reţinut că în mod corect prima instanţă având în vedere soluţiile irevocabile pronunţate faţă de părţi în cele 3 contestaţii anterioare, a reţinut în cauză intervenţia autorităţii lucrului judecat.
Prin urmare, având în vedere faptul că, contestaţiile recurentei au fost soluţionate irevocabil prin sentinţele nr. 71/CA/2007, 42/CA/2005 şi 269/CA/2005 ale Tribunalului Bihor, prima instanţă nu mai putea proceda la rejudecarea acestor contestaţii şi nici să procedeze la administrarea de probaţiune, cum în mod nefondat invocă recurenta în motivele de recurs.
În consecinţă, având în vedere acest aspect s-a reţinut că, nici instanţa de recurs nu poate analiza motivele de recurs privitoare la fondul cauzelor soluţionate deja irevocabil prin cele 3 hotărâri judecătoreşti, în raport de care, corect s-a reţinut în cauză autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare F.V., arătând că toate completele de la instanţa de fond şi recurs au menţinut fals excepţia de tardivitate şi alte 7 excepţii invocate de jurista intimatei, astfel că ea a ajuns la un număr de 17 dosare civile din 4 dosare de fond şi toate i-au fost respinse.
Intimata Casa Judeţeană de Pensii Bihor prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepţiile inadmisibilităţii contestaţiei formulată generic, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., şi excepţia tardivităţii, contestaţia fiind formulată peste termenul stabilit imperios de prevederile art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 2652/CA din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare ca tardivă, reţinând următoarele:
Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Decizia contestată a fost pronunţată la 15 ianuarie 2009, dată la care a rămas irevocabilă.
Cum această decizie nu este susceptibilă de executare silită şi cum de la data când a devenit irevocabilă, respectiv de la data de 15 ianuarie 2009 şi până la data de 1 iunie 2011, când a fost înregistrată contestaţia în anulare au trecut mai mult de 2 ani, în baza textului de lege enunţat, curtea de apel a respins ca tardivă contestaţia formulată de F.V.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs F.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a invoca, în drept, niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-pct. 9 C. proc. civ.
Prin criticile aduse deciziei atacate se susţine că, în mod greşit a constatat curtea de apel că a fost formulată tardiv contestaţia în anulare, în condiţiile în care aceasta a fost depusă la data de 25 februarie 2010 şi nu la data de 1 iunie 2011, cum, în mod fals, a afirmat autoritatea intimată.
Mai arată recurenta că, această cauză nu a fost niciodată soluţionată pe fond, nefiind respectate capetele de cerere formulate în acţiunea introductivă.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul prevederilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, urmând să o admită şi să respingă recursului ca atare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prin decizia nr. 12 din data de 15 ianuarie 2009, irevocabilă, Curtea de Apel Oradea a soluţionat recursul declarat de F.V., împotriva sentinţei nr. 398/CA din 24 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor.
Împotriva deciziei nr. 12 din data de 15 ianuarie 2009, F.V. a formulat contestaţie în anulare, soluţionată prin respingerea ei ca tardivă, de către Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 2652/CA din 5 decembrie 2011, atacată cu recurs în prezenta cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ.: „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată”.
Cum, hotărârea atacată prin contestaţia în anulare, respectiv decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2011 pronunţată în soluţionarea recursului nu este supusă nici unei căi de atac, fiind irevocabilă, rezultă fără putinţă de tăgadă că nici decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare nu mai poate fi atacată cu recurs, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. calea de atac a recursului nu poate fi exercitată împotriva unor hotărâri irevocabile, fiind supuse recursului doar „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională”.
În aceste condiţii Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.V., împotriva deciziei nr. 2652/CA-R din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5291/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5315/2012. Contencios. Controlul averilor... → |
|---|
