ICCJ. Decizia nr. 5339/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5339/2012
Dosar nr. 157/43/2011
Ședința publică din 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, sub nr. 157/43/2011, la data de 5 mai 2011, reclamantul C.V.C. a solicitat, în contradictoriu cu Baroul Mureş şi U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 49 din 22 februarie 2011 a Consiliului U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 49 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureş, recunoaşterea dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, obligarea pârâţilor să emită decizia de primire a sa în profesia de avocat, cu scutire de examen, ca avocat definitiv, precum şi decizia de înscriere în tabloul avocaţilor definitivi în Baroul Mureş, în termen de 30 de zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâţii U.N.B.R. şi Baroul Mureş au formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca nefondată. Pârâţii au invocat prevederile Hotărârii U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, potrivit cărora barourile pot decide ca verificarea cunoştinţelor să se facă şi în formă scrisă, iar susţinerea acestei probe în scris a fost adusă la cunoştinţa reclamantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 212 din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantului şi a anulat Decizia nr. 55 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureş, precum şi Decizia emisă de Consiliul U.N.B.R. în soluţionarea contestaţiei reclamantului.
A recunoscut dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv.
A obligat pârâtul Baroul Mureş să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat, ca avocat definitiv şi de înscriere în tabelul avocaţilor definitivi din Baroul Mureş, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că raţiunea avută în vedere de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data formulării cererii de către reclamant, potrivit cărora „la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat", rezidă în existenţa prezumţiei că o persoana care a exercitat timp de 10 ani una din profesiile enumerate de text (notar, judecător, jurisconsult, procuror) a dobândit cunoştinţele necesare exercitării profesiei de avocat. Condiţia privind termenul de exercitare a acestei profesii, respectiv 10 ani, constituie fundamentul scutirii de examen pentru intrarea în profesie.
A reţinut Curtea, că din analiza textului în discuţie rezultă că se stabileşte un drept faţă de persoanele enumerate, interpretarea acestei prevederi fiind în sensul că dacă o persoană se află în una din situaţiile prevăzute de art. 16 şi solicită primirea în profesia de avocat, cererea trebuie să fie admisă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii.
Prin art. 21 alin. (2) din Statutul avocaţilor, act ce are forţa juridică inferioara Legii nr. 51/1995, s-a prevăzut ca în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen Consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Cu privire la dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul avocaţilor, Curtea a apreciat că această prevedere nu trebuie însă înţeleasă în sensul organizării unui examen scris, cum s-a întâmplat în cauza de faţă şi că „verificarea cunoştinţelor” – noţiune reglementată de statut, nu poate fi făcută contrar dispoziţiilor Legii nr. 51/1995. Atât timp cât în lege se foloseşte sintagma „scutire de examen", efectuarea verificării cunoştinţelor în forma scrisă, cu nota minimă de promovare 7, echivalează în realitate cu un examen, lipsind de conţinut şi eficienţa dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege.
A mai reţinut Curtea că, într-adevăr, în statut nu este reglementată modalitatea de verificare a cunoştinţelor însă faţă de prevederile din lege, verificarea cunoştinţelor trebuie să se facă în scopul avut în vedere de legiuitor, în niciun caz sub forma unei probe scrise cu prevederea notei minime de trecere, întrucât această modalitate nu mai reprezintă un „interviu" ci echivalează cu un examen.
În ceea ce priveşte Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 prin care s-a stabilit că verificarea cunoştinţelor se poate efectua şi în scris, prima instanţă a considerat că este lipsită de eficienţă juridică în speţă, câtă vreme reclamantul şi-a înregistrat cererea de primire în profesie cu scutire de examen anterior adoptării acesteia, respectiv, la 20 mai 2010. Aşadar, cum Legea nr. 51/1995 nu prevede o astfel de condiţie pentru primirea în profesie cu scutire de examen, atât Statutul cât şi Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 adaugă la lege.
Referitor la paralela cu admiterea în magistratură fără examen reglementată de Hotărârea nr. 481 din 19 octombrie 2005 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură (act normativ în prezent abrogat), instanţa a observat că, dispoziţiile art. 145 din acest act normativ, reglementau posibilitatea susţinerii unui interviu, în vederea numirii în funcţia de judecător sau procuror, cu respectarea anumitor condiţii, a candidaţilor apţi din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei şi care se bucură de o bună reputaţie.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Baroul Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că instanţa de fond a anulat Decizia nr. 55/2011 ce nu are legătură cu reclamantul.
Decizia care îl priveşte pe intimat poartă nr. 49/2011, faţă de care prima instanţă nu s-a pronunţat.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul arată că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat au fost emise în baza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Astfel, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Verificarea cunoştinţelor se poate face şi în formă scrisă, conform pct. 5 din Hotărârea nr. 902/2010 privind adoptarea „Ghidului de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen” şi care nu echivalează cu un examen, astfel cum a reţinut judecătorul fondului.
Intimatul s-a dovedit a nu fi pregătit, cunoştinţele acestuia cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat au fost necorespunzătoare.
4. Apărările formulate de intimatul-reclamant C.V.C.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, testarea la care a fost supus s-a transformat într-un veritabil examen/ concurs, ceea ce încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Mai mult, textul legii stabileşte un drept de primire în profesie fără examen, dacă sunt îndeplinite condiţiile.
Se mai arată că Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a U.N.B.R. nu îi este aplicabilă, având în vedere că aceasta a fost adoptată cu mult după depunerea cererii de primire în profesie, ceea ce contravine principiului neretroactivităţii legii, consfinţit în Constituţie (art. 15 alin. (2) şi C. civ. – art. 1.
II. Considerentele Înaltei Curţi – instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
1.1. Împrejurarea anulării Deciziei nr. 55/2011, care nu-l priveşte pe reclamant, reprezintă o eroare materială ce poate fi îndreptată prin procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. şi nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii primei instanţe, în sensul art. 304 C. proc. civ.
1.2. Este de netăgăduit că dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 exceptează persoanele care formulează cerere pentru intrarea în profesia de avocat şi care au 10 ani vechime în specialitate juridică, de la susţinerea examenului prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.
Prevederile referitoare la susţinerea examenului în condiţiile art. 16 alin. (1), precum şi cele referitoare la intrarea în profesie cu scutire de examen au fost detaliate în cuprinsul Statutului profesiei de avocat, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 conform cărora „profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonomă, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei”.
Legiuitorul, folosind formularea „poate fi primit în profesie”, a edictat o normă juridică permisivă, conferind astfel autorităţii competente un drept de apreciere discreţionar.
Astfel se explică şi se justifică legalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”, ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispoziţiile art. 16 alin. (2) din lege, ci o materializare a exercitării dreptului de apreciere ce i-a fost conferit de legiuitor, prin folosirea unei norme juridice permisive.
1.3. În concret, se va reţine că acest drept a fost exercitat de către Consiliul Baroului Mureş, însă temeiul legal al verificării cunoştinţelor intimatului-reclamant a fost eronat.
Solicitantul a depus cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în data de 20 mai 2010, iar convocarea la interviu a avut loc la 4 februarie 2011, urmându-se procedura prevăzută de Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, care a stabilit că verificarea cunoştinţelor se poate efectua şi în scris.
Hotărârea nr. 902/2010 nu este incidentă speţei deoarece aceasta a fost adoptată ulterior depunerii cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cum corect a reţinut şi judecătorul fondului.
Consilierul Baroului avea obligaţia să examineze cererea din 20 mai 2010 în conformitate cu prevederile legale în vigoare de la data formulării acesteia, care nu indicau posibilitatea verificării cunoştinţelor şi în scris.
Este de remarcat că procedura verificării cunoştinţelor nu trebuie să se transforme într-un veritabil examen cu notă minimă de trecere, astfel cum s-a procedat în cazul intimatului.
Din această perspectivă, soluţia de anulare a actelor administrative de către prima instanţă apare ca fiind legală, însă este neîntemeiată obligarea recurentului de a emite o decizie de primire a intimatului în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Pentru emiterea unei astfel de decizii este obligatoriu ca solicitantul să îndeplinească toate condiţiile impuse de lege şi de statut, inclusiv cele privind verificarea cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul declarat şi în consecinţă, se va dispune modificarea sentinţei în sensul admiterii în parte a acţiunii.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se vor anula Decizia nr. 49 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureş şi decizia U.N.B.R. emisă în soluţionarea contestaţiei.
Se va obliga pârâtul Baroul Mureş să reia procedura de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat cu scutire de examen, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, cu respectarea principiului neretroactivităţii legii, în conformitate cu procedura existentă la data depunerii cererii – 20 mai 2010.
Se va respinge în rest acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate,
Admite recursul declarat de Baroul Mureş împotriva Sentinţei nr. 212 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că admite în parte acţiunea.
Anulează Decizia nr. 49 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureş şi Decizia Consiliului U.N.B.R. emisă în soluţionarea contestaţiei şi obligă pârâtul Baroul Mureş să reia procedura de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat cu scutire de examen.
Respinge în rest acţiunea.
Cu opinia separată a domnului judecător E.A., în sensul admiterii recursului şi respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5465/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5328/2012. Contencios → |
|---|
