ICCJ. Decizia nr. 537/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 537/2012
Dosar nr.1431/59/2011
Şedinţa publică din 3 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta D.D.F. a solicitat suspendarea Ordinului nr. 7263 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor până la pronunţarea instanţei de fond şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nelegalitatea aparentă a ordinului rezultă din faptul că:
- ordinul a fost emis în baza unui act normativ nepublicat în M. Of. a cărui suspendare a fost dispusă de către instanţele judecătoreşti;
- actul prin care s-a demarat procedura eliberării din funcţie a fost preavizul;
- s-a hotărât reducerea postului reclamantei deşi postul pentru care a concurat este identic din punct de vedere al atribuţiilor cu vechiul post.
Prin emiterea ordinului i s-a creat un prejudiciu material, viitor şi previzibil.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 484 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantei.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 7253 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de control vamal, grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 32 la Biroul Vamal Zona Liberă Curtici din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b, alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, republicată (r2), cu modificările şi completările ulterioare.
Măsura de eliberare din funcţie s-a dispus efectiv cu începere de la 08 august 2011, aşa cum s-a menţionat de ambele părţi în faţa instanţei, potrivit încheierii de şedinţă din data de 01 noiembrie 2011.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul administrativ sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămata poate să ceară instanţei competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ".
Privitor la cerinţa legală legată de existenţa unei pagube iminente prin executarea actului administrativ, Curtea reţine că art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 defineşte noţiunea de mai sus ca un prejudiciu material viitor şi previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice.
Doar un prejudiciu iminent este unul care urmează a se produce într-un viitor foarte apropiat şi care nu poate fi înlăturat decât prin suspendarea executării unui act administrativ, deci iminenţa vizează o situaţie de fapt în care actul de autoritate încă nu şi-a produs efectele iar dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o contracarare legală a realizării acestora.
În cauza de faţă, nu este îndeplinită această condiţie legală întrucât Decizia nr. 1357 din 29 august 2011 a fost pusă deja în executare, reclamanta fiind eliberată din funcţia publică începând cu data de 29 august 2011, aşa cum părţile au declarat şi în faţa instanţei, potrivit încheierii de şedinţă din data de 1 noiembrie 2011, astfel că nu mai exista nici un prejudiciu iminent de înlăturat prin suspendarea executării acestuia.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta D.D.F. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii cererii de suspendare şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs se arată că, aşa cum s-a susţinut şi în faţa primei instanţe, ordinul a cărei suspendare se solicită este nelegal şi nefondat pentru că:
- este lovit de nulitate, având în vedere că în motivarea acestuia se face referire la examen şi nu la concurs, ţinând cont că examenul nu poate determina prin el însuşi, luarea măsurii de desfacere a raportului de serviciu;
- nu a fost publicat în M. Of., aşa cum prevede art. 55 din HG nr. 561/2009.
S-a apreciat că efectele actului administrativ sunt de natură a perturba funcţionarea D.J.A.O.V. Timiş pentru că A.N.V. a dispus detaşarea mai multor funcţionari publici pentru a încerca evitarea perturbării funcţionării Direcţiei, în condiţiile în care aceasta nu îşi poate desfăşura activitatea din lipsă de personal şi toate acestea dovedesc îndeplinirea condiţiei „cazului bine justificat".
Cât priveşte noţiunea de „pagubă iminentă", s-a considerat că trebuie avut în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci şi perturbarea vizibilă, gravă a funcţionării unei autorităţi publice.
Intimata Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă a solicitat instanţei de fond suspendarea Ordinului nr. 7263 din 2 august 2011 emis de A.N.V. prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică de inspector vamal la Biroul Vamal Zona Liberă Curtici din cadrul Direcţiei Regional pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, dar cererea a fost respinsă de instanţa de fond.
Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Prin urmare, legea impune următoarele condiţii pentru a se dispune suspendarea executării:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenţei „cazului bine justificat";
- să se facă dovada „pagubei iminente".
Cu privire la primele două condiţii se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestaţie împotriva ordinului de eliberarea din funcţie.
Cazul „bine justificat" este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Referitor la condiţia „cazului bine justificat", în motivele de recurs s-a invocat faptul că actul atacat este lovit de nulitate pentru că în motivarea acestuia se face referire la examen şi nu la concurs şi pentru că nu a fost publicat în M. Of. aşa cum prevede art. 55 din HG nr. 561/2009.
Mai întâi, trebuie precizat că în prezenta cauză s-a solicitat suspendarea unui ordin cu caracter individual, cel prin care recurenta-reclamantă a fost eliberată din funcţia publică deţinută şi fiind un act administrativ cu caracter individual nu era necesar a fi publicat în M. Of.
Potrivit art. 55 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 561/2009, ordinele cu caracter individual nu sunt supuse regimului publicării în M. Of. al României, Partea I.
Nici referirea la examen nu duce la nulitatea actului a cărui suspendare se solicită pentru că eliberarea din funcţie s-a dispus ca urmare nepromovării examenului susţinut de recurenta-reclamantă.
Examenul a fost organizat în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999 pentru că s-a susţinut examen numai în situaţia în care au existat mai multe opţiuni pentru aceeaşi funcţie publică.
Toate acestea dovedesc că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, care este una din condiţiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
Paguba iminentă, o altă condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definitivă în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".
În privinţa acestei condiţii, în motivele de recurs se arată că este îndeplinită această condiţie pentru că efectele actului administrativ sunt de natură a perturba funcţionarea D.J.A.O.V. Timişoara din lipsă de personal, mai ales că ordinul a cărui suspendare se solicită este cel prin care s-a dispus eliberarea din funcţia publică a reclamantei.
Însă, aceste susţineri nu au fost dovedite iar recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că s-a dispus detaşarea mai multor funcţionari publici pentru a se îndeplini lipsa de personal, astfel că nici condiţia pagubei iminente nu poate fi considerată îndeplinită.
Aşa cum chiar recurenta recunoaşte în motivele de recurs, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care se bazează pe prezumţia de autenticitate şi veridicitate, iar actul administrativ este el însuşi executoriu, recurenta nereuşind să răstoarne această prezumţie de legalitate.
Recomandarea nr. 89 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materia administrativă a fost transpusă în legislaţia naţională prin art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 care dau posibilitatea instanţelor să dispună suspendarea efectelor unui act administrativ dar numai dacă de dovedesc condiţiile impuse de lege.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.D.F. împotriva Sentinţei civile nr. 484 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 564/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
