ICCJ. Decizia nr. 5399/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5399/2012
Dosar nr. 15/44/2010*
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual
Prin sentinţa nr. 110 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi acţiunea formulată a fost admisă, dispunându-se anularea actelor administrative atacate şi reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, cu plata drepturilor băneşti cuvenite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs autoritatea pârâtă, criticile sale referindu-se la greşita interpretare a actului administrativ supus controlului judecătoresc, cu motivarea că Ordinul nr. 84/2009 a fost emis în baza H.G. nr. 284/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.P.C. şi nu în baza O.U.G. nr. 37/2009, cum în mod greşit a reţinut instanţa. A precizat pârâta că O.U.G. nr. 37/2009 a fost adoptată ulterior emiterii ordinului contestat, iar potrivit H.G. nr. 284/2009 atribuţiile funcţiei deţinute de reclamant au fost modificate în proporţie mai mare de 50%, fiind astfel desfiinţată funcţia de inspector şef adjunct, în locul acesteia înfiinţându-se funcţiile publice de conducere de comisar şef şi de comisar şef adjunct.
Prin decizia nr. 2936 din 20 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat, fiind casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut că actul administrativ contesta, a fost emis în temeiul H.G. nr. 284/2009 şi nu în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.
A apreciat instanţa de recurs că, analizând Ordinul nr. 84/2009 în lumina O.U.G. nr. 37/2009 şi nu prin prisma H.G. nr. 284/2009, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra motivelor de nelegalitate invocate de reclamant, ci asupra unor motive străine pricinii, ceea ce echivalează şi cu o nemotivare a hotărârii.
Astfel fiind, hotărârea atacată a fost casată cu trimitere, cu indicaţia de a fi analizată acţiunea potrivit dispoziţiilor normative în vigoare la data emiterii actului contestat.
2. Hotărârea curţii de apel în al doilea ciclu procesual
Reanalizând cererea, instanţa de rejudecare a apreciat că aceasta este fondată, reţinând că Ordinul nr. 84/2009 a fost emis în temeiul a trei acte normative, respectiv O.U.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 284/2009 şi Legea nr. 188/1999, în speţă art. 99 din acest ultim act normativ.
Prin sentinţa civilă nr. 238 din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul I.F. în contradictoriu cu A.N.P.C., instanţa dispunând anularea Ordinului nr. 84/2009 şi a Ordinului nr. 450/2009 emise de autoritatea pârâtă şi reintegrarea reclamantului în funcţia şi atribuţiile specifice postului din care a fost demis. A fost obligată pârâta A.N.P.C. Bucureşti să-i plătească reclamantului drepturile băneşti de care a fost lipsit pe perioada demiterii până la reintegrarea efectivă, fiind respins ca nefondat capătul de cerere privitor la daunele morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 310/2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus demiterea reclamantului din funcţia de Inspector şef adjunct al O.P.C. Brăila, prin Ordinul nr. 450/2009 dispunându-se încadrarea sa în funcţia de comisar I superior, motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 precum şi de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorităţii pârâte.
În ceea ce priveşte relevanţa H.G. nr. 284/2009, instanţa a constatat că prin aceasta a fost reorganizată activitatea A.N.P.C., printre alte prevederi, fiind înlocuite denumirile structurilor şi funcţiilor din sistem.
S-a apreciat că prin această hotărâre au fost modificate doar denumirile funcţiilor, nu şi atribuţiile specifice, cele 12 inspectorate regionale conduse de către un inspector şef fiind înlocuite de comisariatele regionale conduse de către un comisar şef, funcţia de inspector şef adjunct fiind înlocuită cu aceea de comisar şef adjunct. Totodată, s-a mai reţinut, numărul de posturi este sensibil egal cu cel existent deja, hotărârea Guvernului nefiind de natură a înlocui vechea reglementare, respectiv H.G. nr. 748/2007, din care a preluat vechile pasaje.
În condiţiile în care actul normativ nu a reglementat o modificare substanţială a atribuţiilor organelor de conducere din cadrul autorităţii supusă reorganizării, în cazul funcţiei de inspector şef adjunct-comisar şef adjunct nu se poate reţine o modificare de substanţă a fişei postului.
S-a mai constatat de asemenea încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 referitoare la încetarea raporturilor de serviciu, reţinându-se că potrivit prevederilor art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau după caz în noile compartimente atunci când se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%. Totodată, în condiţiile art. 100 alin. (4) din acelaşi act normativ, se poate proceda la reducerea unui post dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50%.
Cum în speţă nu s-a făcut dovada că atribuţiile specifice funcţiei de inspector şef adjunct ar fi fost modificate cu peste 50%, s-a apreciat că măsura eliberării din funcţie are un caracter nelegal, întrucât pârâta A.N.P.C. trebuia, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, să procedeze la numirea în noua funcţie.
Un alt motiv de nelegalitate reţinut de instanţa de rejudecare constă în împrejurarea că măsura a fost dispusă în perioada în care reclamantul, potrivit actelor medicale depuse la dosar, se afla în concediu de boală, ceea ce contravine dispoziţiunilor art. 36 din aceeaşi lege.
S-a mai constatat, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la daunele morale, că reclamantul nu a făcut vreo dovadă în sensul că ar fi suferit un astfel de prejudiciu.
3. Recursul declarat de către A.N.P.C.
Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs în termen legal pârâta A.N.P.C., invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., precum şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a susţinut că prima instanţă a interpretat greşit conţinutul actului administrativ supus controlului, sub aspectul temeiului de drept în baza căruia a fost emis, contrazicându-şi propriile argumente din sentinţa având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
Din analiza prevederilor H.G. nr. 748/2007 şi H.G. nr. 284/2009 rezultă, mai afirmă recurenta, o modificare substanţială a atribuţiilor specifice fişelor se post aferente personalului încadrat, acestea vizând atât aspecte formale (modificarea denumirii structurilor regionale) cât, mai ales, de fond (în proporţie de peste 50%) detaliind diferenţele existente pe tipuri de competenţe.
În privinţa situaţiei actuale a postului deţinut la momentul emiterii ordinului atacat, recurenta a arătat că prin efectul H.G. nr. 882/2010 au intervenit noi modificări, instituţia intrând în proces de reorganizare atât la nivel central, cât şi la nivel teritorial. Potrivit fişei postului, comisarul şef are atributul de ordonator terţiar de credite, iar comisariatul judeţean are personalitate juridică.
Referitor la situaţia de fapt generată de concediul medical de care a beneficiat intimatul, recurenta arată că soluţia fondului contravine practicii în materie şi doctrinei, ignorându-se împrejurarea că actul administrativ a început să-şi producă efectele abia la data la care concediul medical a încetat. În plus, cu actul din 8 iulie 2009 intimatul a optat pentru ocuparea funcţiei publice de comisar I superior, treapta I de salarizare din cadrul C.J.P.C. Brăila, post oferit prin notificarea transmisă odată cu ordinul de eliberare din funcţie.
4. Apărările intimatului I.F.
Prin concluziile scrise formulate, intimatul I.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a arătat că ordinul atacat a fost emis în perioada în care se afla în concediu medical, fiind supus unei intervenţii chirurgicale dificile, fiind încălcate dispoziţiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 188/1999. Abia la data de 6 iulie 2009 recurenta i-a adus la cunoştinţă că postul ocupat de el este deţinut de o altă persoană în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 şi că funcţia de inspector şef nu se mai regăseşte în statul de funcţii al instituţiei. Tot atunci i s-a comunicat şi notificarea datată 31 martie 2009, preavizul fiind acordat începând cu 1 aprilie 2009.
Intimatul a subliniat că deşi schimbările intervenite în denumirea postului pe care l-a ocupat nu au afectat şi atribuţiile, şi, deci, eliberarea sa din funcţie a fost nelegală, a fost nevoit să opteze pentru una din funcţiile comunicate ca fiind disponibile.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din concluziile scrise, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant I.F. a supus controlului judiciar două acte administrative individuale, respectiv Ordinul nr. 84/2009 al A.N.P.C. prin care a fost eliberat din funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct, din motive neimputabile, ca urmare a reorganizării instituţiei publice, precum şi Ordinul nr. 450/2009 având acelaşi emitent, prin care a fost numit în funcţia publică de execuţie de comisar I superior, treapta 1 de salarizare în cadrul C.J.P.C. Brăila, C.R.P.C. Constanţa, potrivit opţiunii exprimate în perioada de preaviz.
Curtea de apel a identificat, în esenţă, două motive de nelegalitate: primul legat de nerespectarea dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 188/1999 în sensul că atribuţiile aferente postului deţinut de reclamant nu au fost modificate prin reorganizare în proporţie de peste 50% iar cel de-al doilea a vizat încălcarea prevederilor art. 36 din acelaşi act normativ, măsura eliberării din funcţie fiind dispusă în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical.
Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză şi contextul normativ în care au fost emise cele două ordine atacate, Înalta Curte consideră că nu există motive pentru anularea lor.
Intimatul a fost eliberat din funcţia de conducere întrucât în urma intrării în vigoare a H.G. nr. 284/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.P.C., funcţia publică pe care o deţinea: inspector şef adjunct, a fost desfiinţată. Deşi instanţa de fond a reţinut că funcţia de comisar şef adjunct, creată prin actul normativ indicat, ar fi similară celei ocupate anterior de I.F., atribuţiile specifice acestui post nefiind modificate cu peste 50%, Înalta Curte constată că această afirmaţie nu este susţinută de o analiză comparativă a fişelor aferente celor două posturi, prin raportare la prevederile H.G. nr. 748/2007, sub imperiul căreia intimatul-reclamant fusese numit în funcţia publică de conducere. Or, pe lângă modificarea formală a denumirii structurilor regionale şi a funcţiilor publice, H.G. nr. 284/2009 a generat modificări de substanţă, în proporţie de peste 50%, acestea vizând mai mulţi parametri care nu se regăsesc în fişa postului intimatului, de exemplu în activitatea de legislaţie-contencios, în activitatea de comunicare, informare şi relaţii cu publicul, în activitatea de control a subordonaţilor şi de cercetare disciplinară a acestora, de monitorizare mass-media etc.
Şi în privinţa motivului de nelegalitate referitor la eliberarea din funcţie în perioada în care funcţionarul public s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, criticile formulate de recurentă sunt fondate.
Este real că Ordinul nr. 34/2009 a fost emis în perioada în care intimatul se afla în concediu medical, perioadă care a vizat intervalul 31 martie 2009-3 iulie 2009. Însă, necontestat, existenţa acestei situaţii de fapt nu a fost adusă la cunoştinţa autorităţii publice decât la data de 8 aprilie 2009. După expirarea perioadei în care intimatul s-a aflat în incapacitate de muncă, a fost repus în termenul de preaviz şi i s-a acordat posibilitatea să opteze pentru una dintre funcţiile publice de execuţie vacante.
Urmare opţiunii formulate, s-a emis Ordinul nr. 450/2009, prin care a fost numit, pe perioadă nedeterminată, în funcţia de comisar I superior, treapta 1 de salarizare în cadrul C.J.P.C. Brăila.
În aceste circumstanţe nu există temei pentru considerentul referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999, pentru că, în mod evident, raportul de serviciu al intimatului nu a încetat şi nu a fost modificat în perioada concediului de boală.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul şi se va modifica sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de A.N.P.C. împotriva sentinţei nr. 238 din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul I.F., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5383/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5426/2012. Contencios → |
|---|
