ICCJ. Decizia nr. 567/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 567 /2012
Dosar nr. 6795/2/2011
Şedinţa de la 3 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul D.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.C. - Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor - solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:
1) amendarea pârâtului cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru neexecutarea Sentinţei nr. 654 din 04 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu începere de la 22 aprilie 2011 şi până la executarea efectivă;
2) obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 30.000 RON, reprezentând cuantumul diferenţei de salariu neachitată, cu începere de la 22 aprilie 2011 şi până la executarea efectivă.
În motivarea cererii în fapt, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele aspecte:
Prin titlul executoriu anterior individualizat s-a dispus de către instanţa de contencios administrativ reîncadrarea sa pe o funcţie echivalentă celei desfiinţate şi obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi la plata de despăgubiri, reprezentând diferenţa dintre salariul obţinut pentru funcţia de inspector şef adjunct la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi şi funcţia actuală de comisar, indexate şi actualizate, de la data emiterii ordinului de eliberare din funcţie şi până la executarea efectivă.
Cu toate că obligaţiile stipulate în titlul executoriu aflat în discuţie deveneau scadente la data de 22 aprilie 2011, reclamantul nu a procedat la executarea acestora, ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată, cu motivarea că situaţia juridică actuală a postului este următoarea:
Prin adoptarea H.G. nr. 882/2010, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a intrat în proces de reorganizare, atât la nivel central, cât şi la nivel teritorial.
Ulterior, au fost emise acte administrative pentru punerea în executare a hotărârii anterior arătate, acte care au fost aprobate de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în calitate de ordonator principal de credite, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Cât priveşte executarea hotărârii judecătoreşti mai sus arătate, pârâtul a susţinut faptul că reclamantului i-au fost achitate drepturile băneşti acordate, în sumă de 10.655 RON, aşa cum rezultă din documentele contabile transmise de Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi.
În legătură cu reîncadrarea reclamantului pe un post similar celui deţinut de acesta înainte de emiterea actului administrativ anulat de instanţă, pârâtul a precizat faptul că reclamantului i s-a oferit postul de comisar şef adjunct în cadrul Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Arad, post identificat ca fiind vacant pe ştatul de funcţii. Însă, prin Adresa nr. 298 din 28 iulie 2011, reclamantul a refuzat postul acordat.
În opinia pârâtului, cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor în sumă de 30.000 RON este nejustificată şi vădit disproporţionată, întrucât acesta nu a făcut dovada prejudiciului suferit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, prin Sentinţa nr. 6223 din 27 octombrie 2011, a admis în parte cererea reclamantului D.A. şi a aplicat pârâtului C.C. amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 22 aprilie 2011 şi până la executarea integrală a Sentinţei nr. 654 din 04 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal în Dosarul nr. 6830/2/2009, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
1) Hotărârea ce constituie titlu executoriu a rămas irevocabilă la data de 22 martie 2011, astfel că pârâtul/autoritatea publică avea obligaţia să emită decizie de reîncadrare şi de plată a drepturilor salariale cel mai târziu la data de 22 aprilie 2011.
Postul oferit de pârât nu reprezintă funcţia echivalentă despre care se face vorbire în considerentele Deciziei nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Mai precis, nu poate fi în discuţie o funcţie publică existentă în organigrama Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, ci doar funcţia publică echivalentă care se regăseşte în cadrul Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi, întrucât reclamantul a avut raport de funcţie cu această ultimă autoritate publică.
Din ştatul de funcţii al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi rezultă că există un post de comisar şef adjunct, fapt care dovedeşte atitudinea culpabilă a pârâtului, care a refuzat să-l valorifice prin atribuirea către reclamant.
Drepturile băneşti cuvenite reclamantului pentru perioada aprilie 2009 - mai 2011 au fost achitate doar parţial de către autoritatea publică.
Prima instanţă a concluzionat în sensul că neexecutarea hotărârii judecătoreşti deduse judecăţii încalcă dreptul reclamantului la un proces echitabil, drept prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
2) Capătul de cerere privind obligarea pârâtului la despăgubiri în sumă de 30.000 RON este neîntemeiat, întrucât reclamantul are deja un titlu executoriu sub acest aspect, adică beneficiază de drepturile băneşti stabilite prin decizia Înaltei Curţi până la reîncadrarea efectivă, drepturi ce urmează a fi indexate şi actualizate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul C.C., care a solicitat casarea sa şi reţinerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, respingerea acţiunii reclamantului D.A. ca nefondată şi neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:
După reorganizarea autorităţii publice cu care intimatul a avut raport de funcţie, la nivelul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi există un total de 7 posturi.
Avizul Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici nr. 498224 din 15 septembrie 2010, prin care au fost aprobate funcţiile publice atât din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (aparat propriu), cât şi din cadrul Comisariatelor Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor a avut ca temei legal prevederile art. 112 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici coroborate cu cele ale art. 20 alin. (4) şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.
Raţiunea pentru care s-a optat pentru crearea de funcţii publice de conducere secundare de comisari şefi adjuncţi în 3 dintre structurile teritoriale subordonate Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, respectiv Bucureşti, Arad şi Mureş, nu reprezintă altceva decât asigurarea unui management cât mai bun în zonele în care numărul de operatori economici este în creştere, dezvoltarea economică în aceste zone impunând realizarea unei protecţii sporite asupra consumatorilor, în vederea realizării atribuţiilor şi competenţelor instituţiei.
Ca atare, structurarea posturilor de conducere a avut drept fundament atât numărul total de posturi de execuţie aferent fiecărei structuri teritoriale în parte, cât şi concentrarea de operatori economici în aceste structuri.
Titlul executoriu aflat în discuţie a fost pus în aplicare, întrucât Intimatului i s-a oferit postul vacant de comisar şef adjunct în cadrul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Arad, post identificat ca fiind similar cu cel deţinut de acesta.
De asemenea, intimatului i-au fost achitate şi drepturile băneşti cuvenite în baza titlului executoriu.
Mai exact, la data de 22 iulie 2011 a fost emis de către Trezoreria Municipiului Călăraşi un extras de cont din care rezultă că s-a efectuat plata sumei de 10.655 RON către intimat, sumă ce reprezintă contravaloarea obligaţiilor băneşti dispuse de instanţa de judecată.
Părţile au formulat şi depus la dosar note scrise.
La termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2012, intimatul a invocat excepţia nulităţii recursului, cu motivarea că acesta nu cuprinde nicio critică de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond.
Susţinerile părţilor pe această excepţie au fost consemnate în practicaua deciziei, care face parte integrantă din aceasta.
Înalta Curte a respins excepţia de nulitate a recursului, întrucât dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. permit examinarea cauzei sub toate aspectele, în situaţia în care hotărârea judecătorească contestată nu poate fi atacată cu apel.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, ca urmare a refuzului autorităţii publice pârâte de a pune în executare obligaţiile stabilite prin titlul executoriu.
În concret, textul legal anterior individualizat prevede că:
„(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
În speţa de faţă, titlul executoriu este reprezentat de Sentinţa nr. 654 din 04 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin această hotărâre judecătorească s-a anulat Ordinul nr. 87 din 31 martie 2009 şi Ordinul nr. 190 din 8 aprilie 2009, ambele emise de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi, în consecinţă, s-a dispus obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi la reîncadrarea reclamantul D.A. într-o funcţie echivalentă celei desfiinţate, precum şi la plata de despăgubiri, constând în diferenţa de salariu dintre salariul obţinut pentru funcţia de inspector şef adjunct la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi şi funcţia actuală de comisar, indexate şi actualizate, de la data emiterii ordinului de eliberare din funcţie şi până la reîncadrarea efectivă.
Hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă la data de 22 martie 2011, iar autoritatea publică pârâtă avea obligaţia punerii sale în executare, respectiv să emită decizie de reîncadrare şi de plată a drepturilor salariale cuvenite reclamantului până cel mai târziu la data de 22 aprilie 2011.
Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe de aplicare a sancţiunii instituite de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, este nelegală, în raport de următoarele aspecte:
În considerentele titlului executoriu aflat în discuţie se precizează faptul că recurentul-reclamant D.A. urmează să fie reintegrat de către autoritatea intimată pe o funcţie echivalentă cu cea de inspector şef adjunct, deţinută anterior reorganizării dispuse prin H.G. nr. 284/2009 şi a cărei denumire va fi determinată de autoritatea emitentă în etapa de executare, dată fiind împrejurarea survenită şi a cărei realitate nu poate fi ignorată, în sensul că, în prezent, şi H.G. nr. 284/2009 a fost abrogată prin H.G. nr. 882/2010, publicată în M. Of. nr. 612 din 30 august 2010; echivalenţa dintre funcţia publică avută de recurent şi cea pe care acesta urmează a fi reintegrat se va realiza, în mod evident, prin raportare la natura funcţiei publice anterior deţinute, la atribuţiile avute, examinate în substanţa lor, ca şi faţă de drepturile salariale cuvenite.
După reorganizare, în structura Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor se regăsesc doar 3 posturi de comisar şef adjunct, judeţele beneficiare fiind Bucureşti, Arad şi Mureş.
Prin Adresa nr. 1049 din 29 iunie 2011, intimatului i s-a oferit un post similar celui deţinut anterior, respectiv cel de comisar şef adjunct la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Arad, post care era vacant.
Prin Adresa nr. 4298 din 28 iulie 2011, intimatul a refuzat postul acordat, cu motivarea că oferta este şicanatorie şi nelegală, întrucât Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor îi revenea obligaţia de a-l elibera din funcţia de comisar şef al CJPC Călăraşi pe dl. I.P. şi de a-l reintegra pe acesta pe post, întrucât este vorba despre unicul post de conducere din cadrul CJPC Călăraşi.
În raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că recurentul nu se face vinovat de neexecutarea hotărârii judecătoreşti aflate în discuţie, întrucât i-a oferit intimatului postul pe care îl avea disponibil în structura sa.
Pe acest aspect, instanţa de control judiciar reţine, în primul rând, faptul că, anterior pronunţării titlului executoriu, recurentul a deţinut, aşa cum s-a mai arătat, funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct la Inspectoratul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi. În plus, prin Decizia nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a dispus reintegrarea intimatului pe o funcţie echivalentă cu cea de inspector şef adjunct, deţinută anterior reorganizării dispuse prin H.G. nr. 284/2009. Prin urmare, intimatul nu a ocupat niciodată funcţia pe care o pretinde, respectiv cea de comisar şef al CJPC Călăraşi (în denumirea anterioară reorganizării, de inspector şef).
În al doilea rând, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 112 din Legea nr. 188/1999, modificată, conform cărora „Numărul total al funcţiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, cu excepţia funcţiilor publice de secretar al unităţii administrativ-teritoriale şi de şef al oficiului prefectural, este de maximum 12% din numărul total al funcţiilor publice.”
Or, la un număr total de 7 posturi pe care Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi le deţine ca instituţie cu personalitate juridică proprie, în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, faţă de numărul total de 20 de posturi deţinut de care Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Alba, nu se poate vorbi despre alocarea, în mod nelegal, a postului solicitat de intimat.
Aşadar, în mod corect, în organigrama Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi figurează doar un post de conducere, respectiv cel de comisar şef.
Cu alte cuvinte, la 7 posturi de execuţie nu se poate aloca două posturi de conducere, după cum solicită intimatul, decât cu încălcarea art. 112 din Legea nr. 188/1999, modificată.
În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază că a fost respectată şi cealaltă obligaţie prevăzută în titlul executoriu analizat.
Astfel, prin Adresa nr. 1996 din 05 aprilie 2011, recurentul a solicitat Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi, în calitate de debitor şi deţinător al actelor contabile, să procedeze la calcularea sumei totale, reprezentând drepturile salariale de care intimatul ar fi beneficiat în lipsa actelor administrative anulate de instanţă, calcul care să cuprindă perioada de la 31 martie 2009 (când a fost emis Ordinul nr. 87/2009 de eliberare din funcţia publică de conducere) - până la momentul achitării efective. În plus, în adresa aflată în discuţie, se precizează faptul că, în urma calculării sumelor necesare, acestea se vor solicita de către Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în vederea achitării acestora către intimat.
Această adresă a fost transmisă la Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi, în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) - (3) din H.G. nr. 882/2010 privind organizarea şi funcţionarea ANPC.
De altfel, intimatul este funcţionar public de execuţie în cadrul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi şi îşi ridică drepturile salariale de la această instituţie publică.
Intimatul a recunoscut faptul că i-au fost plătite diferenţe salariale în sumă de 10.665 RON, pentru perioada aprilie 2009 - mai 2011. Calculul acestei sume s-a oprit la luna mai 2011, întrucât intimatul a refuzat postul de conducere oferit de recurent în luna iunie 2011, motiv pentru care acesta nu mai putea să solicite diferenţe salariale.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată, în raport de situaţia factuală reţinută, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea reclamantului D.A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.C. - Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor împotriva Sentinţei nr. 6223 din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea reclamatului D.A., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 563/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 572/2012. Contencios → |
|---|
