ICCJ. Decizia nr. 603/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 603/2012
Dosar nr. 712/39/2011
Şedinţa publică de la 7 februarie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de revizuire
Prin Decizia nr. 2132 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Municipiul Botoşani şi de Primarul Municipiului Botoşani împotriva Sentinţei nr. 1665 din 8 decembrie 2010 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă acţiunea reclamantei S.C. "E." S.A. Botoşani şi a fost anulată Dispoziţia nr. 11454/2009 emisă de Primarul Municipiului Botoşani şi Decizia de impunere nr. 10150 din 4 martie 209 emisă de D.I.T.L. din cadrul Primăriei Municipiului Botoşani, în ceea ce priveşte suma de 31.448,04, RON reprezentând impozit datorat pe clădirile şi terenurile din Parcul I.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut următoarele:
Reclamanta funcţionează în cadrul Parcului I. Botoşani, titlul de parc industrial fiind obţinut conform Ordinului Ministrului Dezvoltării şi Prognozei nr. 170 din 2 iunie 2003.
Potrivit art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. i) din C. fisc., nu se datorează impozit pentru clădirile şi terenurile din parcurile industriale, ceea ce constituie un ajutor de stat concretizat în exceptarea de la plata acestor impozite, asigurându-se reclamantei-intimate un beneficiu de natură economică şi financiară, pe care nu l-ar fi obţinut în absenţa acestor măsuri.
Prin urmare, intimata-reclamantă intră în categoria persoanelor juridice cărora li se putea acorda ajutorul de stat, însă în condiţiile procedurii instituite de O.U.G. nr. 117/2006. Întrucât această scutire de impozit reprezintă un ajutor de stat, conform art. 1 alin. (5) din C. fisc., persoanele care, în virtutea titlului de parc industrial, beneficiază de o asemenea scutire trebuie să se supună reglementărilor şi modalităţilor de notificare şi autorizare prevăzute în materia ajutorului de stat: Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat şi, ulterior, O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat.
În ceea ce priveşte competenţele privind autorizarea şi recuperarea ajutorului de stat, s-a constatat că, ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, conform prevederilor O.U.G. nr. 117/2006, competenţa de constatare ca ilegal a unui ajutor de stat şi procedurile de recuperare şi rambursare a ajutorului ilegal au fost transferate Comisiei Europene, Consiliul Concurenţei îndeplinind rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană şi furnizorii de ajutor de stat.
Astfel, Comisia Europeană are dreptul să solicite şi să obţină de la orice stat membru informaţii despre ajutoarele de stat existente. Numai în cazul în care Comisia consideră că un ajutor existent nu mai este compatibil cu piaţa comună, aceasta, în mod exclusiv, poate propune, în scris, statului în cauză una dintre următoarele măsuri: modificări de fond ale schemei de ajutor, introducerea unor cerinţe procedurale, abrogarea schemei de ajutor.
În aceste condiţii, fără a se mai analiza întreaga procedură după aplicarea acestei prevederi legale, se constată că atât decizia de impunere, cât şi dispoziţia privind soluţionarea contestaţiei au fost emise de organe neabilitate de a dispune măsuri în legătură cu ajutoarele de stat. Astfel, orice decizii emise de organismele din România, inclusiv cele emise de organele fiscale locale, încalcă rolul exclusiv de control şi decizie al Comisiei Europene, urmând a fi anulate ca fiind emise de organe fără calitate în a dispune măsuri privitoare la ajutoarele de stat autorizate sau ilegale.
Concluzionează instanţa de recurs că sentinţa recurată se impune a fi menţinută, cu motivarea reţinută de instanţa de fond privind atât calificarea ca ajutor de stat a facilităţilor fiscale prevăzute de C. fisc. pentru parcurile industriale, sub forma scutirilor de la plata impozitului pe terenuri şi clădiri, cât şi organul competent să dispună măsuri privitoare la ajutoarele de stat după data aderării României la Uniunea Europeană.
2. Sesizarea Înaltei Curţi cu soluţionarea cererii de revizuire. Motivele cererii de revizuire.
Împotriva Deciziei nr. 2132 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat cerere de revizuire Municipiul Botoşani şi Primarul Municipiului Botoşani, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava.
Această din urmă instanţă, prin Decizia nr. 3753 din 13 octombrie 2011 a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că faţă de prevederile art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ. competenţa de soluţionare aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă mai mare în grad faţă de Curtea de Apel Suceava despre care se susţine că a pronunţat hotărâri potrivnice.
Hotărârile potrivnice hotărârii (nr. 2132/2011) a cărei revizuire s-a solicitat, au fost indicate de revizuenţi ca fiind Decizia nr. 2179/2010 şi respectiv Decizia nr. 2577 din 27 iunie 2011, ambele pronunţate de aceeaşi Curte de Apel Suceava.
În esenţă, în motivarea cererii de revizuire promovată, revizuenţii Municipiul Botoşani prin Primar şi Primarul Municipiului Botoşani au susţinut incidenţa cazului prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ. justificat de împrejurarea că există 3 hotărâri irevocabile pronunţate de Curtea de Apel Suceava, în soluţionarea aceleiaşi probleme de drept ce priveşte societăţile membre ale parcului industrial Botoşani, respectiv scutirile prevăzute de art. 250 alin. (1) din C. fisc.
În acest sens s-a arătat că prin două hotărâri judecătoreşti irevocabile, respectiv Decizia nr. 2179 din 28 noiembrie 2010 (pronunţată în Dosarul nr. 3393/40/2009) şi Decizia nr. 2577 din 27 iunie 2011 (pronunţată în Dosarul nr. 56/40/2010) s-au respins acţiunile promovate de SC G.I.E. SA Botoşani şi SC M. SA Botoşani, în vreme ce prin Decizia nr. 2132 din 8 iunie 2011, care formează obiectul cererii de revizuire, s-a admis cererea SC E. SA (Dosar nr. 2332/40/2009).
În opinia revizuentei se impune admiterea cererii de revizuire, în condiţiile în care toate cele 3 societăţi în discuţie sunt membre ale contractului de asociere în participaţiune şi ale Parcului I. Botoşani, toate acţiunile privesc scutirile prevăzute de C. fisc., fiind contestate dispoziţiile Primarului Botoşani.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Înalta Curte apreciază, potrivit art. 326 C. proc. civ. cu referire la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. că cererea de revizuire de faţă nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă a atare, în considerarea celor în continuare arătate.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa autorităţii lucrului judecat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se regăseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, cu alte cuvinte "triplă identitate" reţinută ca atare şi în jurisprudenţa în materie dar şi în doctrină.
Ceea ce invocă însă revizuenta în cauza de faţă este lipsa unei practici judiciare, aparent neunitare, în 3 dosare diferite în care au figurat părţi diferite şi au fost contestate decizii de impunere distincte, neputând fi astfel reţinută tripla identitate impusă de norma legală incidentă.
Un alt aspect care este de natură să conducă la respingerea cererii de revizuire de faţă rezidă în împrejurarea că într-un astfel de caz de revizuire instanţa de judecată sesizată nu face o judecată propriu-zisă, nu examinează care dintre cele două hotărâri, sau mai multe, potrivnice, este justă ci, potrivit prevederilor C. proc. civ. o anulează pe cea din urmă, apreciată ca fiind dată cu încălcarea lucrului judecat.
Or, din această perspectivă, este de observat că ultima hotărâre pronunţată între cele 3 apreciate de revizuente ca fiind potrivnice nu este cea care formează obiectul cererii de revizuire şi a cărei anulare se cere (Decizia nr. 2132 din 8 iunie 2011) ci o decizie anterioară (Decizia nr. 2575 din 27 iunie 2011).
Faţă de toate cele arătate, va fi aşadar respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de unitatea administrativ-teritorială Municipiul Botoşani şi de Primarul Municipiului Botoşani împotriva Deciziei nr. 2132 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 558/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 617/2012. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
