ICCJ. Decizia nr. 617/2012. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 617/2012
Dosar nr. 5042/97/2010
Şedinţa publică de la 8 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa nr. 84 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Guvernul României şi C.J.A.S. Hunedoara, a respins excepţiile inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială şi a nulităţii acţiunii, ca rămase fără obiect şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii şi C.N.A.S.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul este persoană încadrată în grad de handicap accentuat conform certificatului de încadrare în grad de handicap aflat la dosar tribunal.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 448/2006 "Persoanele cu handicap beneficiază de asistenţă medicală gratuită inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile stabilite prin contractul cadru".
Ori, constată instanţa de fond că prin contractul-cadru aprobat prin H.G. nr. 262/2010 modificată prin H.G. nr. 943 din 8 septembrie 2010 la art. 103 alin. (4) se prevede că "Pentru persoanele prevăzute în legi speciale care beneficiază de gratuitate suportată din fond, în condiţiile legii, casele de asigurări de sănătate suportă integral contravaloarea medicamentelor cu preţul cel mai mic, corespunzătoare fiecărui DCI cuprinse în sublistele A, B şi C, secţiunea C1, pentru forme farmaceutice asimilabile în condiţiile alin. (1) - (3).
Conform art. 110 alin. (2) din H.G. nr. 262/2010 "Începând cu 1 iulie 2010 se modifică metodologia de calcul al preţului de referinţă, modalitatea de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor, precum şi reglementările corespunzătoare acestor modificări, inclusiv cele cu privire la drepturile şi obligaţiile furnizorului, prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate."
Prin Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 982/614/2010 art. I pct. 28 s-a reglementat începând cu 1 iulie 2010 şi modul în care se va asigura dreptul la gratuitate a persoanelor cu handicap, respectiv a celor prevăzute în legi speciale, ceea ce este în acord cu prevederile art. 10 din Legea nr. 448/2006 şi art. 110 alin. (2) din H.G. nr. 262/2010.
Astfel, începând cu 1 iulie 2010 s-au modificat condiţiile din contractul-cadru în care se asigură gratuitatea medicamentelor, în sensul că se suportă integral contravaloarea medicamentelor al căror preţ pe unitatea terapeutică este mai mic sau egal cu preţul de referinţă, corespunzătoare medicamentelor din sublistele A şi B pentru forme farmaceutice asimilate, cu respectarea prevederilor referitoare la prescrierea medicamentelor şi se suportă integral contravaloarea medicamentelor cu preţul cel mai mic, corespunzătoare fiecărui DCI cuprinse în sublista C secţiunea C1 pentru aceeaşi concentraţie şi formă farmaceutică cu respectarea prevederilor referitoare la prescrierea medicamentelor.
Prin urmare, a conchis instanţa de fond în sensul că Ordinul comun atacat este în acord cu prevederile Legii nr. 448/2006 şi ale contractului cadru pe 2010, începând cu 1 iulie 2010, reglementând în domeniul prevăzut prin art. 110 alin. (2) din H.G. nr. 262/2010 condiţiile concrete de asigurare a dreptului la gratuitate a medicamentelor persoanelor cu handicap.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 84 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.I., în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea art. 10 din Legea nr. 448/2006 şi cu încălcarea drepturilor persoanelor cu handicap la decontarea integrală a medicamentelor.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte analizând, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent, actele şi lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurent, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează:
Înalta Curte analizând, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 18 din LCA, conformitatea actului administrativ contestat cu dispoziţiile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, constată, în acord cu instanţa de fond, că prin Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 982/614/2010, nu s-au adus atingere dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 448/2006, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Astfel, în mod neîntemeiat susţine recurentul că prin dispoziţiile art. 1 alin. (4) lit. c) din Anexa 30 la Ordinul Ministerului Sănătăţii/Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nr. 265/408/2010 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, potrivit cărora pentru persoanele prevăzute în legile speciale, care beneficiază de gratuitate suportată din fond, casele de asigurări de sănătate suportă integral contravaloarea medicamentelor cu preţul cel mai mic, corespunzător fiecărui DCI, cuprinse în sublistele A,B şi C - secţiunea C1, se aduce atingere dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 448/2006, în condiţiile în care respectiva normă legală reglementează dreptul persoanelor cu handicap la asistenţă medicală gratuită, inclusiv la medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.
Potrivit art. 103 alin. (4) din H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, pentru persoanele prevăzute în legi speciale, casele de asigurări de sănătate suportă integral contravaloarea medicamentelor cu preţul cel mai mic corespunzător fiecărui DCI cuprins în sublistele A,B şi C, secţiunea C1.
Aşadar prin actul administrativ contestat au fost preluate dispoziţiile similare din contractul-cadru aprobat prin H.G. nr. 262/2010, la care se face trimitere în mod expres prin dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 448/2006, temeiul de drept al dreptului la asistenţă medicală gratuită, inclusiv medicamente gratuite al reclamantului.
În consecinţă, în mod corect a apreciat instanţa de fond că Ordinul comun atacat este în acord cu prevederile Legii nr. 448/2006 şi ale contractului-cadru pe 2010, aprobat prin H.G. nr. 262/2010, aşa încât criticile formulate de recurent nu pot fi primite.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.I. împotriva Sentinţei civile nr. 84 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 603/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 646/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
