ICCJ. Decizia nr. 608/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 608/2012
Dosar nr.446/30/2010
Şedinţa de la 7 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 405 din 30 martie 2011, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a acţiunii prin care reclamanta SC "R&M T.I." S.R.L., prin lichidator judiciar SC AMT S.DE I. SPRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş - Activitatea de inspecţie fiscală, contesta Decizia nr. 6/2010 emisă de autoritatea pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că obiectul judecăţii îl constituie o decizie ce se referă la suma de 606.435 RON şi că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care, raportat la criteriul valoric, atrage competenţa curţii de apel.
Prin Sentinţa nr. 526 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că actul contestat nu priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale şi, drept urmare, întrucât este emis de o autoritate locală, atrage competenţa de judecată a tribunalului.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, Curtea constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză a fost solicitată anularea unui act administrativ emis de o autoritate locală, respectiv Decizia nr. 6/2010 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş - Activitatea de inspecţie fiscală, prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantei împotriva unei dispoziţii a aceleiaşi autorităţi administrative prin care se stabilea în sarcina acesteia obligaţia de a lua două măsuri: a) de diminuare din evidenţa contabilă a unei obligaţii de plată în sumă de 498.403,8 RON, pe care reclamanta ar fi avut-o faţă de un asociat care s-ar fi subrogat, prin plată, în drepturile unui terţ; b) de diminuare a pierderii fiscale la data de 30 iunie 2006 cu suma de 606.435 RON, pe care reclamanta pretinde că ar fi cheltuit-o cu servicii de asistenţă juridică.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de dispoziţii legale citate, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligaţia corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
Cum, în speţă, actul administrativ contestat nu priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora iar emitentul acestuia este o autoritate publică de nivel local, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului ca instanţă de contencios administrativ.
Faţă de cele arătate, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC "R&M T.I." S.R.L., prin lichidator judiciar SC AMT S. DE I. SPRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş - Activitatea de inspecţie fiscală, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2012.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 609/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
