ICCJ. Decizia nr. 611/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 611 /2012
Dosar nr. 5635/312/2008
Şedinţa publică de la 8 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea pronunţată la data de 6 aprilie 2011, în Dosarul nr. 5.635/312/2008, având ca obiect acţiunea în revendicare imobiliară în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate parţială invocată de reclamanta Comuna C., Judeţul Ialomiţa cu privire la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu privire la terenul în suprafaţă de 5,90 ha situat în comuna C., care a fost inventariat ca aparţinând domeniului public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamanta a susţinut că terenul în suprafaţă de 5,90 ha reprezintă izlaz comunal şi fără temei a fost inclus în inventarul bunurilor din domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, cu atât mai mult cu cât acest minister nu a edificat pe terenul respectiv construcţii sau instalaţii specifice activităţii sale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4857 din 6 septembrie 2011, prin care a respins excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată, reţinând că terenul pentru care s-a solicitat să se constate nelegalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 a fost inclus în inventarul bunurilor din domeniul public al statului prin H.G. nr. 2060/2004, care nu a fost contestată de reclamantă.
De asemenea, s-a avut în vedere că, actul administrativ prin care s-a transferat fără plată, din administrarea comunei C. în administrarea Ministerului Apărării Naţionale terenul în suprafaţă de 5,90 ha pentru amenajarea unui poligon de garnizoană, este Hotărârea Consiliului local al comunei C. nr. 36/1995, a cărei legalitate a fost constatată în mod irevocabil prin Decizia nr. 1410/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta Comuna C., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată este vădit nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a legii, iar din considerentele acesteia nu rezultă dacă au fost respectate dispoziţiile legale cu ocazia emiterii actului administrativ a cărui nelegalitate parţială s-a invocat.
În dezvoltarea acestor critici, s-a arătat că instanţa de fond a analizat greşit excepţia de nelegalitate în raport cu dispoziţiile art. 108 din Constituţie şi art. 20 din Legea nr. 213/1998, deşi nelegalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 a fost invocată pentru încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, conform cărora, trecerea bunului din domeniul privat sau public al unităţii administrativ - teritoriale trebuie aprobată prin hotărâre a consiliului local, iar pentru trecerea bunului în domeniul public al statului este necesară formularea unei cereri de către guvern.
Această procedură nu a fost respectată la emiterea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006, pentru că nu a fost înregistrată o cerere a Guvernului României pentru trecerea terenului în suprafaţă de 5,90 ha din domeniul public al comunei C. în domeniul public al statului şi autoritatea locală deliberativă, Consiliul local al comunei C., nu a adoptat o hotărâre în acest sens.
Existenţa unei asemenea aprobări, prin Hotărârea nr. 36 din 20 iulie 1995 a Consiliului local al comunei C., a fost considerată de către recurentă ca fiind fără relevanţă cu privire la legalitatea actului contestat, întrucât hotărârea respectivă a fost adoptată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998 şi nu poate echivala cu actele impuse prin această lege pentru modificarea regimului juridic şi transferul bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţii administrativ - teritoriale .
Recurenta a criticat şi concluzia primei instanţe în sensul că, actul administrativ contestat pe cale incidentă nu produce consecinţe cu privire la regimul juridic al bunului şi a arătat că actul respectiv vatămă dreptul său de proprietate asupra terenului şi schimbă regimul juridic aplicabil acestuia.
În ultimul motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond a respins nemotivat cererea de probe formulată la 28 iunie 2011, iar dovezile care au fost administrate până la acea dată nu au fost examinate şi nu au fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006, care a fost adoptată în conformitate cu dispoziţiile art. 108 din Constituţie şi art. 20 alin. (2) din Legea nr, 213/1998.
Hotărârea contestată de recurentă pe calea excepţiei de nelegalitate a fost adoptată prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu atribuţii şi competenţe în acest domeniu, cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 şi Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2005.
Prin actul administrativ dedus judecăţii, terenul în suprafaţă de 5,90 ha situat în comuna C., Judeţul Ialomiţa a fost inventariat ca aparţinând domeniului public al statului, figurând din anul 2000 şi în anexele la hotărârile de guvern anterioare pentru aprobarea inventarelor bunurilor care aparţin domeniului public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale.
Apartenenţa acestui teren la domeniul public al statului rezultă din regimul său juridic, stabilit prin pct. 1.29 din anexă la Legea nr. 213/1998, care prevede că, fac parte din domeniul public al statului terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora: instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de informaţii.
Motivul de nelegalitate privind emiterea Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 este neîntemeiat, întrucât la data intrării în vigoare a acestui act normativ, îşi producea efectele Hotărârea nr. 36 din 20 iulie 1995, prin care Consiliul local al comunei C. a transferat, fără plată, din administrarea sa în administrarea Ministerului Apărării Naţionale terenul în suprafaţă de 5,90 ha, fără a fi necesară adoptarea unui nou act normativ în acest sens.
Hotărârea nr. 36 din 20 iulie 1995 a Consiliului local al comunei C. a fost trecută în Registrul de transcripţiuni la Judecătoria Slobozia sub nr. 454 din 31 ianuarie 1997 şi a fost executată prin predarea - primirea terenului, conform procesului-verbal nr. 706 din 24 iulie 1995.
Legalitatea Hotărârii nr. 36 din 20 iulie 1995 a fost constatată cu autoritatea de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 1410 din 27 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Ca urmare a acestui act administrativ, terenul în suprafaţă de 5,90 ha nu s-a mai aflat în patrimoniul unităţii administrativ - teritoriale, fiind inclus în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2060/2004, cu codul de clasificare nr. 8.29.09, număr MF 103726 şi aflat în administrarea Ministerului Apărării Naţionale.
Toate aceste elemente ale situaţiei de fapt şi incidenţa reglementărilor susmenţionate nu au fost contestate de către recurentă şi pe cale de consecinţă, este vădit nefondată susţinerea sa privind vătămarea adusă prin actul contestat unui drept al său recunoscut de lege.
Instanţa de fond a reţinut corect că recurenta - reclamantă nu este titulara unui asemenea drept cu privire la terenul în suprafaţă de 5,90 ha, astfel că Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 nu este susceptibilă să afecteze patrimoniul unităţii administrativ - teritoriale sau să schimbe regimul juridic al bunurilor aflate în proprietatea acesteia.
Respectând limitele sesizării sale în condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a stabilit judicios conformitatea actului administrativ contestat cu dispoziţiile legale indicate de recurenta - reclamantă ca temei pentru excepţia de nelegalitate invocată în cadrul acţiunii în revendicare imobiliară.
De asemenea, în raport cu obiectul pricinii, instanţa de fond a apreciat corect că nu este necesară administrarea probelor solicitate de recurenta - reclamantă la termenul din 28 iunie 2011, întrucât acestea vizează fondul litigiului, nefiind concludente pentru controlul de legalitate a actului administrativ, exercitat în cadrul procesual determinat de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru excepţia de nelegalitate.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comuna C. prin Primar împotriva Sentinţei nr. 4857 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 572/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 614/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
