ICCJ. Decizia nr. 646/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 646/2012
Dosar nr. 45/33/2011
Şedinţa publică de la 8 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 27651 din data de 8 decembrie 2010 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 cu consecinţa obligării pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat pentru perioada 25 martie 1942 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 septembrie 2010 şi acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 105/1999, considerând că nu se justifică un tratament discriminatoriu minorilor refugiaţi sau născuţi în refugiu împreună cu părinţii lor.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că mama sa R.A. a fost nevoită ca în luna octombrie a anului 1940 să se refugieze din cauza persecuţiilor etnice ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma dictatului de la Viena din Localitatea Cojocna, judeţul Cluj în Localităţile Turda, Boju Mic (Boju Cătun).
A mai arătat reclamantul că la data de 25 martie 1945 s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi în Localitatea Boju şi că a fost înregistrat la Registrele de stare civilă ale Primăriei din Localitatea menţionată.
Prin Sentinţa nr. 168 din 11 martie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului R.I. a dispus anularea Hotărârii nr. 27651 din data de 18 decembrie 2010 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 şi a obligat pârâta să-i recunoască acestuia calitatea de refugiat în perioada 25 martie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/199 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2010.
În baza probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă următoarele.
Sentinţa instanţei de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greşite a prevederilor legale în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a calităţii de beneficiar.
Se mai arată că reclamantul nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii în această localitate. De asemenea s-a reţinut că reclamantul nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu liber.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.
Prin Hotărârea contestată nr. 27651 din 18 decembrie 2010 emisă de Comisia de Aplicare a Legii nr. 189/2000 a fost respinsă cererea formulată de reclamant, reţinându-se că acesta nu era născut la data persecuţiei părinţilor, deci nu avea domiciliul de unde să fie strămutat în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse şi persoanele refugiate.
Din norma enunţată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinţilor în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului şi dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuţiilor exercitate în perioada menţionată.
Aceste condiţii au fost dovedite. Curtea a avut în vedere şi împrejurarea că declaraţiile notariale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei.
Pe de altă parte, nu se pot reţine susţinerile recurentei-pârâte cum că "reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice pe care o invocă", întrucât legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.
Or, în cazul de faţă reclamantul a fost nevoi să suporte alături de părinţii săi privaţiunile ce sunt inerente strămutării dintr-o regiune în alta.
Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, prin nerecunoaşterea reclamantului a calităţii de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, acesta a fost vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, fiind astfel îndeplinite condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva Sentinţei nr. 168 din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 617/2012. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 691/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
