ICCJ. Decizia nr. 6241/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6241/20 13
Dosar nr. 8243/1/2012
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele şi obiectul cauzei
Prin sentinţa nr. 6395 din 9 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice (fosta Casă Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale) şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General împotriva sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 10849/2/2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 10849/2/2010 din 09 noiembrie 2010, reclamantul A.D. a chemat în judecată pe pârâţii Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea şi anularea Ordinului Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010 şi a actelor administrative subsecvente Convenţiei privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007, actelor adiţionale la convenţie, adeverinţelor de actualizare/ recalculare, listelor nominale de evidenţă a pensionarilor şi deciziilor de actualizare/ recalculare, cu obligarea pârâtelor la menţinerea în plată a pensiei de serviciu aşa cum a fost actualizată în baza deciziei din 12 martie 2009 şi acordarea de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Sentinţa de declinare de competenţă a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia din 14 aprilie 2011 care a trimis cauza la aceeaşi instanţă, în motivarea deciziei reţinându-se că „prima instanţă urmează să analizeze dacă Ordinul Preşedintelui Casa Naţională de Pensii si Asigurări Sociale 30 iulie 2010, cât şi celelalte acte subsecvente menţionate de reclamant îndeplinesc cerinţa de a fi acte administrative în sensul definiţiei prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi să se pronunţe în raport de obiectul cererii de chemare în judecată”.
Cauza a fost înregistrată spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti la data de 11 mai 2011.
Prin încheierea din 26 octombrie 2011, instanţa a solicitat reclamantului să precizeze în scris actele administrative subsecvente a căror anulare o solicită.
Prin cererea intitulată „note scrise” depusă de reclamant la data de 21 noiembrie 2011, ca răspuns la solicitarea instanţei de precizare a actelor administrative ce formează obiectul acţiunii, acesta a enumerat următoarele acte:
- Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,
- Actul adiţional la Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007,
- Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010,
- Mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 10 noiembrie 2006,
- Adeverinţa din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaţilor,
- Decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2,
- Ordinul nr. 257/ 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaţilor - Secretarul General,
- Adeverinţă din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaţilor,
- Decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2,
- Decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2.
Prin încheierea din 14 martie 2012, Curtea a admis, în parte, excepţia inadmisibilităţii, a respins ca inadmisibile capetele de cerere prin care se solicită anularea şi suspendarea următoarelor acte:
- Mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 10 noiembrie 2006,
- Adeverinţa din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaţilor,
- Decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2,
- Ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaţilor - Secretarul General,
- Adeverinţă nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaţilor,
- Decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2,
- Decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, şi a respins ca inadmisibil, capătul de cerere privind solicitarea de a se menţine în plată pensia de serviciu, aşa cum a fost actualizată prin decizia din 12 martie 2009.
Prin aceeaşi încheiere s-a dispus continuarea judecăţii privind soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect anularea şi suspendarea următoarelor acte:
- Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010,
- Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,
- Actul adiţional la convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. 51/5607/ 28 decembrie 2007, precum şi a capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 3245/ 16 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins capetele de cerere având ca obiect anularea şi suspendarea următoarelor acte:
- Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010,
- Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,
- Actul adiţional la Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaţilor din 28 decembrie 2007, precum şi capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, ca nefondate.
A reţinut instanţa că în mod neîntemeiat revizuentul pretinde, prin cererea de revizuire, ca instanţa a omis să constate nulitatea ordinului din 24 noiembrie 2006, în condiţiile în care aceste înscrisuri nu au făcut obiectul cererii reclamantului A.D. în Dosarul nr. 10849/2/2010.
Pe de alta parte, referitor la adeverinţa din 26 septembrie 2007 şi a deciziei din 20 august 2010, prin încheierea din 14 martie 2012 instanţa a admis în parte excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibile aceste capete de cerere, fapt pentru care nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, de vreme ce instanţa s-a pronunţat asupra lor.
A concluzionat instanţa că celelalte critici formulate de revizuent nu pot face obiectul prezentei cereri de revizuire, raportat la faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care se exercită în condiţiile strict determinate şi pentru motivele limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea nefiind o cale devolutivă de atac.
Prin sentinţa civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 7107/2/2012, s-au respins excepţiile de inadmisibilitate şi lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa Naţională de Pensii Publice şi s-au respins cererile de revizuire principală şi conexă, formulate de către revizuentul A.D. împotriva sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a în Dosarul nr. 10849/2/2010 în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că în cuprinsul cererii de revizuire revizuientul nu indică concret cazurile de încălcare a principiului priorităţii dreptului comunitar, ci redă întregul conflict juridic care a generat declanşarea acţiunii în contencios administrativ, reluând pe fond motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate, făcând o critică de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei, care putea fi făcută doar pe calea recursului.
A reţinut instanţa că pe calea revizuirii trebuie indicate concret motivele de revizuire care să reliefeze încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Pe de altă parte, a mai reţinut instanţa că din considerentele sentinţei recurate nu rezultă aspecte care să conducă la concluzia încălcării principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Împotriva sentinţei nr. 6395 din 9 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012 a formulat cerere de revizuire A.D.
Revizuentul a invocat prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum şi sentinţa civilă nr. 6114 pronunţată de în Dosarul nr. 7107/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti.
S-a solicitat anularea sentinţei civile nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, prin care, referitor la adeverinţa din 26 septembrie 2007 şi decizia din 20 august 2010, s-a admis în parte excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat, ce rezultă din cuprinsul sentinţei civile nr. 6114 din 30 octombrie 2012.
Revizuentul a apreciat că cererea sa este admisibilă, avându-se în vedere că Sentinţa civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7107/2/2012 şi sentinţa civilă nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012 sunt hotărâri definitive, pronunţate de instanţe care fac parte din sistemul organelor judiciare.
Sentinţele nr. 6114 şi nr. 6395 sunt potrivnice şi în cauză este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
În speţă sunt incidente atât prevederile dreptului european, cât şi cele ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului privind egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială.
Intimata Camera Deputaţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă pentru că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile nu sunt potrivnice, nu sunt date în aceeaşi pricină între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate şi nu s-a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat.
Revizuentul, în opinia intimatei, este nemulţumit de modul în care judecătorul fondului în cauza care a format obiectul Dosarului nr. 7752/2/2012, s-a pronunţat asupra condiţiilor de admisibilitate a cererii sale de revizuire, motiv ce nu atrage o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Cererea formulată de revizuentul A.D. este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţa de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru a fi aplicabile aceste prevederi legale, este necesar ca hotărârile să conţină elementele puterii lucrului judecat, adică să tranşeze fondul unui litigiu, pentru că raţiunea reglementării cazului de revizuire avut în vedere de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea de a înlătura o încălcare a acestui principiu, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 6114 din 30 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7107/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate cererile de revizuire principală şi conexă întemeiate pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 îndreptate împotriva sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 10849/2/2010.
Prin sentinţa civilă nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Din analiza cuprinsului sentinţelor civile nr. 6114 şi nr. 6395 reiese fără putinţă de tăgadă că nu există identitate de obiect, cauză şi părţi.
Obiectul şi cauza dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două sentinţe pentru motive distincte.
Principiul autorităţii de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunţarea sentinţei civile nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, deoarece instanţa care a soluţionat cererea de revizuire s-a pronunţat asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate din perspectiva prevederilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi în legătură cu sentinţa civilă nr. 3245 16 mai 2012, fără a exista vreo legătură cu obiectul şi cauza din Dosarul nr. 7107/2/2012, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinţei nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6240/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 6302/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
