ICCJ. Decizia nr. 6314/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6314 /20 13
Dosar nr. 2667/122/2012
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap şi Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap G., anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 14 iunie 2012 şi a certificatului nr. 818 din 28 martie 2012.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că pârâtele au aplicat în mod greşit legislaţia în vigoare, schimbându-i încadrarea din deficienţă funcţională gravă în deficienţă funcţională accentuată, în condiţiile în care starea sa de sănătate nu s-a schimbat deloc, reclamantul având în continuare un handicap grav pentru care este nevoie de asistent personal.
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 24 ianuarie 2013, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate de către pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că decizia nr. 7922 din 14 iunie 2012 atacată în cauză a fost emisă de o autoritate publică centrală - Ministerul Muncii - în a cărei structură funcţionează Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, condiţii în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004.
La rândul său, prin sentinţa nr. 1640 din 21 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.
În motivarea acestei soluţii, Curtea a invocat dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora alin. (4) al art. 902 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: „(4) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbru", şi ale Art. 23 alin. (1) din aceeaşi lege, care prevede că procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) din C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Giurgiu.
Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Certificatului nr. 818 din 28 martie 2012 emis de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap G., prin care reclamantul D.G. se încadrează în grad de handicap accentuat, deficienţă funcţională accentuată, şi a deciziei de încadrare în grad de handicap din 14 iunie 2012 prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a soluţionat contestaţia reclamantului în sensul menţinerii încadrării acestuia.
Aşa cum a reţinut şi Curtea de apel, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor alin. (4) al art. 902 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, astfel cum a fost modificat prin art. 6 din Legea nr. 2/2013, coroborate cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 pct. 3 din C. proc. civ. din 1865, conform cărora deciziile emise de comisia superioară pot fi atacate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Iar dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 arată că „p rocesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi .”
Considerentele expuse anterior referitoare la modificarea normelor de competenţă şi trimiterea cauzelor la instanţele devenite competente să le judece îndreptăţesc Înalta Curte să concluzioneze că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Giurgiu, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul D.G. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap G. în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5144/2012. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2342/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
