ICCJ. Decizia nr. 691/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 691/2012
Dosar nr. 484/42/2011
Şedinţa publică de la 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M. SA Ploieşti a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii – Direcţia Politica Medicamentului, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la programarea inspecţiei pentru mutarea sediului Farmaciei M.T. la o nouă adresă, situată în Târgovişte, str. Tudor Vladimirescu, judeţul Dâmboviţa, precum şi la plata sumei de 145.321,24 lei cu titlu de daune moratorii pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de mutare a sediului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 28 februarie 2011 Farmacia M.T. cu sediul în Târgovişte, str. Bucureşti, înfiinţată prin excepţie, a primit autorizaţia de funcţionare nr. 9742/CSA 2089 şi că la data de 3 martie 2011 cu cererea nr. 14533 au solicitat mutarea sediului la adresa din Târgovişte, str. Tudor Vladimirescu, însă prin adresa din 4 aprilie 2011 i s-a comunicat că solicitarea sa nu se încadrează în prevederile Legii farmaciei nr. 266/2008.
În urma plângerii formulate, la data de 23 mai 2011 i s-a comunicat că „ulterior datei de 31 decembrie 2010 legiuitorul nu a prevăzut o restricţie a posibilităţii de mutare a sediului unei farmacii înfiinţate prin excepţie însă, cu toate acestea după această dată, dacă o farmacie solicită mutarea sediului, indiferent de modalitatea cu care a fost înfiinţată, va trebui să respecte dispoziţia prevăzută la art. 12 alin. (1), criteriul demografic”.
Prin întâmpinarea formulată la data de 23 iunie 2011 Ministerul Sănătăţii a invocat excepţia netimbrării cererii privind capătul 2 de acţiune.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 210 din 23 iunie 2011 a respins excepţia netimbrării acţiunii invocată de pârât şi a admis acţiunea reclamantei SC M. SA Ploieşti în sensul revocării adresei din 4 aprilie 2011 și din 23 mai 2011 şi obligării pârâtului la plata sumei de 145.321,24 lei cu titlu de daune către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut:
În legătură cu excepţia netimbrării s-a reţinut că reclamanta a depus la dosar chitanţa din 23 iunie 2011 în cuantum de 30 lei astfel că excepţia va fi respinsă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamanta a dovedit că într-adevăr refuzul pârâtului i-a creat grave prejudicii, întrucât la contractul existent s-a încheiat un act adiţional, parte integrantă din contract care a stabilit că, aceasta, în calitate de chiriaş al spaţiului plăteşte o sumă considerabilă de 24.221,96 lei pe lună. De asemenea, reclamanta a dovedit că a efectuat o serie de modificări şi amenajări a spaţiului închiriat, cheltuieli ce se ridică la suma de 145.321,24 lei.
Împotriva sentinţei civile nr. 210 din 23 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Sănătăţii, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. SRL.
Recurenta a învederat, prin motivele cererii de recurs, că temeiul de drept aplicabil cererii reclamantei este Legea farmaciei nr. 266/2008, în special dispoziţiile art. 20, incidente în materia mutării sediului farmaciei comunitare, începând cu data de 1 ianuarie 2011. Teza a doua a art. 20 din Legea nr. 266/2008 a reprezentat excepţia potrivit căreia până la data de 31 decembrie 2010 farmacia comunitară înfiinţată prin excepţie de la criteriul demografic se putea muta cu respectarea condiţiilor de la înfiinţare, respectiv tot cu dovedirea condiţiilor privitoare la funcţionarea într-un spaţiu comercial de mare suprafaţă.
Ulterior acestei date, de 31 decembrie 2010, s-a relevat că mutarea farmaciilor, indiferent de înfiinţare, pe criteriul demografic sau prin excepţie de la acesta se pot; muta doar cu respectarea criteriul demografic prevăzut de art. 12 din Legea nr. 266/2008. Or, reclamanta avea obligaţia, având în vedere că cererea sa de mutare a sediului farmaciei a fost depusă ulterior datei de 31 decembrie 2010, să facă dovada îndeplinirii cerinţei de la art. 12 din lege, depunând în vederea autorizării documentele doveditoare menţionate la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 266/2008.
Recurenta a precizat că contrar dispoziţiilor instituite de Legea nr. 266/2008, prima instanţă a reţinut eronat că după data de 31 decembrie 2010 legea nu mai face referire la vreo excepţie când este vorba de schimbarea sediului unei farmacii, chiar dacă a fost înfiinţată prin excepţie. Prin urmare, în opinia recurentei, art. 20 din Legea nr. 266/2008 stabileşte ca şi "restricţie" la mutarea sediului unei farmacii comunitare după data de 31 decembrie 2010 ca solicitantul să facă dovada respectării "condiţiilor prevăzute la art. 12 alin. (1)". Cum reclamanta a solicitat mutarea sediului farmaciei comunitare în data de 3 martie 2011 avea obligaţia de a face dovada respectării prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008.
În ceea ce priveşte cererea accesorie, recurenta pârâtă a solicitat a se constata că în mod greşit s-a stabilit în sarcina Ministerului Sănătăţii obligaţia de a suporta chiria aferentă spaţiului la care reclamanta s-a obligat prin contractul de închiriere şi cheltuielile cu amenajarea spaţiului. O asemenea obligare nu se justifica, în condiţiile în care: reclamantei i-a fost eliberată autorizaţia de funcţionare nr. 9742/CSA2089 din 29 februarie 2011 pentru înfiinţarea unei farmacii comunitare prin excepţie de la criteriul demografic; contractul de închiriere de care se foloseşte reclamanta a fost încheiat la data de 20 noiembrie 2011, cu mult înainte de autorizarea sa, iar actul adiţional prin care reclamanta şi-a asumat o majorare de chirie aferentă unei suprafeţe mai mari a fost încheiat la data de 9 decembrie 2010. În concluzie, s-a arătat că reclamanta cunoştea încă de la data la care a fost autorizată prin excepţie de la criteriul demografic că nu îndeplineşte condiţiile de înfiinţare decât prin excepţie, ceea ce s-a şi întâmplat în data de 28 februarie 2011.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata reclamantă SC M. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că actuala reglementare din Legea nr. 266/2008, astfel cum a fost modificată, prevede că mutarea unei farmacii este posibilă, dar cu respectarea condiţiilor referitoare la modul de organizare şi funcţionare a unei farmacii comunitare.
Refuzul Ministerului Sănătăţii de a planifica inspecţia de mutare pentru o farmacie înfiinţată pe excepţie a fost apreciat ca nejustificat, prin prisma următoarelor considerente: - prin O.U.G. nr. 130 din 28 decembrie 2010 a fost abrogat art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, potrivit căruia se puteau înfiinţa farmacii în gări, autogări şi centre comerciale, astfel că nu mai există în legislaţie noţiunea de farmacie înfiinţată pe excepţie; - potrivit art. 20 din Legea nr. 266/2008, sediul unei farmacii înfiinţate în condiţiile art. 12 alin. (2) din acelaşi act normativ ar fi putut fi mutată numai în aceleaşi condiţii, respectiv în alt centru comercial. Această ultimă dispoziţie legală a fost valabilă, s-a relevat, doar până la data de 31 decembrie 2010, dată la care, urmare a apariţiei O.U.G. nr. 130/2010, art. 12 alin. (2) a fost abrogat. Or, din interpretarea textului de lege, rezultă că începând cu data de 1 ianuarie 2011 o farmacie poate fi mutată în orice spaţiu, condiţionat de îndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru funcţionarea şi organizarea unei farmacii comunitare.
Referitor la acordarea daunelor în sumă de 145,321,24 lei, intimata reclamantă a considerat că în mod corect instanţa de fond a decis în acest sens, întrucât suma solicitată de reclamantă a fost dovedită. Soluţia judecătorului fondului a fost considerată legală, întrucât pentru a muta sediul unei farmacii trebuie făcută dovada îndeplinirii condiţiilor de autorizare prevăzute de Legea nr. 266/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Or, în vederea îndeplinirii acestor cerinţe, societatea reclamantă a încheiat contract de închiriere pentru spaţiul unde a solicitat mutarea farmaciei, conform cerinţelor legale, spaţiul unei farmacii trebuind să îndeplinească anumite criterii şi să fie dotat cu mobilier special.
Recursul este fondat.
Pe numele reclamantei SC M. SA Ploieşti a fost emisă de către Ministerul Sănătăţii - în conformitate cu prevederile H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, ale H.G. nr. 15/1991 privind înfiinţarea societăţilor comerciale farmaceutice - S.A, a Legii farmaciei nr. 266/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi în baza documentaţiei înaintate cu nr. 72394 la data de 25 noiembrie 2010 - autorizaţia de funcţionare nr. 9742/CSA2089 din data de 28 februarie 2011. Prin acest act administrativ s-a autorizat, în condiţiile art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008 (înfiinţare prin excepţie - centru comercial), funcţionarea farmaciei comunitare, cu denumirea Farmacia M.T. în structura SC M. SA, la adresa din Târgovişte, str. Calea Bucureşti, judeţul Dâmboviţa, fără receptură şi laborator.
Ulterior autorizării, respectiv la data de 3 martie 2011, reclamanta SC M. SA a depus la Ministerul Sănătăţii cererea nr. 14533 prin care s-a solicitat planificarea inspecţiei la noul sediu al unităţii aflat la adresa Târgovişte, str. Tudor Vladimirescu, judeţul Dâmboviţa, în vederea verificării condiţiilor de autorizare. Ministerul Sănătăţii - Direcţia Politica Medicamentului, a răspuns reclamantei, prin adresa din 4 aprilie 201, că solicitarea acesteia nu se încadrează în prevederile Legii farmaciei nr. 266/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Apoi, prin adresa din 23 mai 2011, aceeaşi autoritate publică a comunicat reclamantei că ulterior datei de 31 decembrie 2011 legiuitorul nu a mai prevăzut o restricţie a posibilităţii de mutare a sediului unei farmacii înfiinţate prin excepţie astfel că în situaţia în care o farmacie solicită mutarea sediului, indiferent de modalitatea în care a fost înfiinţată, trebuie respectate dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea farmaciei, referitoare la criteriul demografic.
În mod neîntemeiat instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, a admis acţiunea reclamantei, cu consecinţa dispunerii revocării adresei din 4 aprilie 2011 și din 23 mai 2011 emise de Ministerul Sănătăţii şi a obligării autorităţii pârâte la plata către SC M. SA. a sumei de 145.321,24 lei cu titlu de daune, cu motivarea că după data de 1 ianuarie 2011 orice farmacie îşi poate muta sediul, cu condiţia respectării normelor de funcţionare şi organizare a farmaciilor comunitare.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Cum dispune expres art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2001, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Constituie refuz nejustificat de a soluţiona o cerere exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane (art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004), iar prin exces de putere se înţelege, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din legea contenciosului administrativ, exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, neexistând un refuz nejustificat al recurentului M.S. de a soluţiona cererea reclamantei SC M. SA referitoare la mutarea sediului unităţii Farmacia M.T. la o nouă adresă situată în Târgovişte, str. Tudor Vladimirescu, judeţul Dâmboviţa. Recurentul pârât nu a formulat, prin adresa din 4 aprilie 2011 şi prin adresa din 23 mai 2011, o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinţei sale de a nu rezolva cererea reclamantei, ci a comunicat solicitantei, în mod corect, că ulterior datei de 31 decembrie 2010 legiuitorul nu a mai instituit o restricţionare a posibilităţii de mutare a sediului unei farmacii înfiinţate prin excepţie şi că, în aceste condiţii, mutarea sediului unei farmacii comunitare, indiferent de modalitatea în care a fost înfiinţată, poate avea loc numai cu respectarea prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008 a farmaciei, care prevăd criteriul demografic.
Într-adevăr, se constată că reclamanta a înfiinţat farmacia comunitară cu denumirea Farmacia M.T., în condiţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 a farmaciei, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 448 din 30 iunie 2009, care prevedea că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate înfiinţa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări şi centre comerciale de mare suprafaţă, definite conform legii, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse şi de alimentaţie publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate potrivit O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dovada încadrării spaţiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială se află". Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008, republicată în anul 2009, care constituie norma generală, dispune că "înfiinţarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcţie de numărul de locuitori, dovedit prin adeverinţa eliberată de autoritatea administraţiei publice locale, după cum urmează: a) în municipiul Bucureşti, o farmacie la 3.000 de locuitori; b) în oraşele reşedinţă de judeţ, o farmacie la 3.500 de locuitori; c) în celelalte oraşe, o farmacie la 4.000 de locuitori".
Instituţia mutării sediului unei farmacii comunitare este reglementată de art. 20 din Legea nr. 266/2008 a farmaciei, republicată, acest text stabilind că "Mutarea sediului se poate face numai cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 12 alin. (1). Până la data de 31 decembrie 2010, inclusiv, farmaciile comunitare înfiinţate în condiţiile art. 12 alin. (2) se pot muta numai în aceleaşi condiţii".
Este incontestabil că art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 a fost abrogat prin art. 1 punctul 1 din O.U.G. nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, dar această împrejurare nu are decât semnificaţia că începând cu 1 ianuarie 2011 nu se mai pot înfiinţa şi, implicit, nu se mai poate solicita eliberarea de autorizaţii de funcţionare pentru farmacii comunitare care să-şi desfăşoare activitatea în gări, aerogări şi centre comerciale de mare suprafaţă, rămânând valabile, cum prevede expres art. III din O.U.G. nr. 130/2010, numai autorizaţiile de funcţionare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Pe de altă parte, este de asemenea evident, faţă de conţinutul textului art. 20 teza a doua din Legea nr. 266/2008, că numai până la data de 31 decembrie 2010, inclusiv, farmacia comunitară înfiinţată prin excepţie de la criteriul demografic instituit prin art. 12 alin. (1) din legea farmaciei se putea muta cu respectarea condiţiilor de la înfiinţare, respectiv tot cu dovedirea condiţiilor referitoare funcţionarea în gări, aerogări şi centre comerciale de mare suprafaţă.
Rezultă, aşadar, din interpretarea textelor art. 12 alin. (1) şi art. 20 teza 1 din Legea nr. 266/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, că mutarea sediului farmaciilor, indiferent de modalitatea de înfiinţare - pe criteriul demografic sau prin excepţie de la acesta (conform art. 12 alin. (2) din lege) - poate avea loc, după 1 ianuarie 2011, numai cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea farmaciei nr. 266/2008, altfel spus cu respectarea criteriului demografic. î n aceste condiţii, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat al Ministerul Sănătăţii de a soluţiona cererea reclamantei SC M. SA referitoare la mutarea sediului unităţii Farmacia M.T. 1 la o nouă adresă situată în Târgovişte, str. Tudor Vladimirescu, judeţul Dâmboviţa, şi, pe cale de consecinţă, nu se poate dispune nici obligarea autorităţii pârâte la plata în favoarea reclamantei de despăgubiri pentru daune materiale.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor; art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 210 din data de 23 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC M. SA., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 210 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamatei SC M. SA, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 646/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 693/2012. Contencios → |
|---|
