ICCJ. Decizia nr. 744/2012. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 744/2012
Dosar nr. 4988/2/2010
Şedinţa publică de la 14 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. TV G. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei din 3 iunie 2010 emise de pârât, prin care a fost sancţionată cu obligarea de a difuza timp de 10 minute, între orele 19:00 şi 19:10, numai textul deciziei de sancţionare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin raportul de monitorizare s-a adus la cunoştinţa Consiliului faptul că, în cadrul emisiunii Acces direct din 25 mai 2010, a fost abordată problema deosebit de gravă a doi minori care au primit din partea unor adulţi sume de bani pentru a întreţine relaţii sexuale, în timp ce erau filmaţi cu un telefon mobil.
Reclamanta a mai arătat că emisiunea nu a cuprins nicio abatere care să justifice aplicarea unei sancţiuni atât de grave cum este suspendarea emisiei. Simplul fapt ca subiectul prezentat este de o gravitate şi reprobabilitate morală atât de accentuată încât devine inacceptabil ca şi conceptualizare de către unii telespectatori, nu reprezintă un motiv de sancţionare.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate, sancţiunea fiind aplicată pentru conţinutul mai multor ediţii ale emisiunii „Acces direct” difuzate de la ora 17:00, precum şi pentru o ediţie a emisiunii informative „Observator”, difuzată de la ora 19:00, din perioada 17 - 28 mai 2010, în care au fost tratate subiecte cu conotaţii sexuale, ilustrate cu imagini, la ore accesibile minorilor, ceea ce a condus la încălcarea gravă a legislaţiei audiovizuale referitoare la protecţia copiilor în cadrul serviciilor de programe.
Referitor la susţinerile reclamantei, pârâtul a precizat că acestea vizează doar emisiunea „Acces direct” din 25 mai 2010, deşi sancţiunea nu a fost aplicată doar pentru această emisiune, iar aceasta nu a constat în suspendarea emisiei, ci în difuzarea textului sancţiunii aplicate.
Prin Sentinţa nr. 1555 din 1 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 582 din 3 iunie 2010, CNA a decis sancţionarea radiodifuzorului SC TV A. SA cu obligaţia de a difuza timp de 10 minute, sonor şi vizual, în intervalul orar 19:00 - 19:10, numai textul deciziei de sancţionare, pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 16 şi art. 27 alin. (1) şi (4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare.
Din conţinutul deciziei, rezultă că sancţiunea care nu constă în suspendarea emisiei, astfel cum susţine reclamanta, a fost aplicată pentru emisiunile „Acces direct”, ediţiile din zilele de 17 - 20, 24, 25, 27 şi 28 mai 2010, şi pentru emisiunea informativă „Observator” de la ora 19:00 din data de 25 mai 2010, difuzate pe postul Antena 1, reclamanta făcând referire doar la emisiunea „Acces direct” din data de 25 mai 2010, susţinând în mod neîntemeiat că sancţiunea ar fi fost aplicată doar pentru această emisiune.
Prima instanţă a considerat că în cauză au fost încălcate dispoziţiile menţionate în decizia atacată, emisă de pârât cu respectarea Legii nr. 504/2002 şi ale Deciziei CNA nr. 187/2006.
Astfel, a reţinut că în emisiunea „Acces direct” din data de 25 mai 2010, sub titlul „Tupeu de borfaşi: sex cu copii pe bani”, a fost dezbătut de la ora 17:50 un subiect ilustrat cu imagini referitor la doi copii care au fost plătiţi de câţiva tineri pentru a întreţine relaţii sexuale pe o terasă a unui restaurant din Hârşova, în timp ce tinerii filmau cu telefonul mobil spunându-le copiilor ce anume să facă.
A fost difuzat materialul filmat cu telefonul mobil, iar pe ecran a fost titrată conversaţia cu conotaţii sexuale dintre copii şi cei care filmau, ulterior având loc dezbateri pe parcursul cărora au fost reluate de 27 de ori secvenţe din imaginile difuzate.
Această emisiune a fost difuzată cu semnul de avertizare (AP), ceea ce înseamnă că programul putea fi vizionat de minorii până la 12 ani numai cu acordul părinţilor.
Prima instanţă apreciat astfel că nu pot fi primite susţinerile reclamantei, în sensul că au fost blurate orice imagini care ar fi putut avea conotaţie sexuală, având în vedere că a fost titrată conversaţia, iar aceasta, chiar dacă a fost cenzurată, precum şi comentariile care au fost făcute în studio pe marginea materialului prezentat, permiteau publicului să înţeleagă discuţiile cu conotaţie sexuală din materialul filmat, iar încercarea reclamantei de a sublinia avantajele emisiunii care în opinia sa sunt emisiuni de anchetă socială, nu înlătură caracterul vătămător al materialului audiovizual prezentat asupra dezvoltării mentale sau morale a minorilor şi nu diminuează gravitatea faptelor prin care reclamanta a încălcat legislaţia audiovizuală.
Prima instanţă a avut în vedere şi ora difuzării emisiunii - 17:50, apreciind astfel că reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de a asigura protecţia minorilor, difuzând repetat la acea oră imagini cu conotaţii sexuale, anunţate ca fiind şocante şi prezentând şi dialogul care le însoţea, or, asemenea subiecte sau evenimente pot fi prezentate înainte de ora 22:00 numai în situaţia în care imaginile şi comentariile care le însoţesc nu afectează copiii.
În aceeaşi zi, 25 mai 2010, în emisiunea informativă „Observator”, de la ora 19:00 a fost prezentat din nou subiectul de la emisiunea „Acces direct”, imaginile difuzate fiind însoţite de titrarea pe ecran a dialogului având conotaţii sexuale.
La aplicarea sancţiunii, pârâtul a mai avut în vedere şi emisiunea „Acces direct”, ediţiile difuzate la datele de 17, 18, 19, 20, 24, 27 şi 28 mai 2010, cu semnul de avertizare (AP), conform căruia producţia audiovizuală putea fi vizionată de copii până la 12 ani numai cu acordul părinţilor.
Prima instanţă a apreciat că în mod greşit reclamanta a încadrat emisiunile amintite în categoria celor ce pot fi vizionate de minorii de până la 12 ani numai cu acordul părinţilor, încadrare ce nu se justifică prin temele abordate, prin subiectele dezbătute care s-au axat preponderent pe relaţii sexuale, pe viaţa sexuală şi nici prin reperele morale care sunt date copiilor de persoanele prezentate în emisiune.
Folosirea corectă a semnelor de avertizare de către radiodifuzori fiind importantă atât pentru stabilirea orei la care poate fi difuzat programul, cât şi pentru a permite părinţilor să aleagă un program pe care să îl poată viziona copiii, fără a fi prejudiciată dezvoltarea lor morală şi psihică.
Cu privire la sancţiunea aplicată, prima instanţă a reţinut că la stabilirea acesteia s-a avut în vedere împrejurarea că anterior, acelaşi radiodifuzor, a fost sancţionat în mod repetat pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la protecţia minorilor, astfel cum rezultă din copiile Deciziilor nr. 355 din 18 martie 2010 şi nr. 620 din 2 iunie 2009 depuse la dosar, dispoziţiile art. 95 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 504/2002, care prevăd că sancţiunea poate fi aplicată gradual şi numai după ce în prealabil radiodifuzorul a mai fost amendat de cel puţin două ori fiind respectate.
În fine, prima instanţă a apreciat că libertatea de exprimare nu are un caracter absolut, astfel cum susţine reclamanta, exercitarea acesteia fiind supusă unor limitări, în speţă măsura de sancţionare dispusă de pârât fiind necesară într-o societate democratică pentru ca difuzarea programelor audiovizuale să se facă cu respectarea normelor de protecţie a copiilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greşita aplicare a legii.
Se invocă de recurentă faptul că soluţia de respingere a acţiunii este nelegală şi netemeinică, fiind apreciată greşit ca legal emisă Deciziei nr. 582 din 3 iunie 2010 a CNA prin care faţă de reclamantă s-a dispus sancţiunea prevăzută de art. 95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 504/2002 constând în obligarea de a difuza timp de 10 minute, între orele 19:00 - 19:10 numai textul deciziei de sancţionare.
Se arată că în mod greşit s-a apreciat că nu au fost încălcate dispoziţiile cuprinse în Decizia nr. 187/2006 a CNA de conţinutul emisiunii „Acces direct” ediţia din 25 mai 2010.
Se arată că au fost respectate cu stricteţe dispoziţiile art. 4 alin. (1), art. 23 alin. (5) art. 27 alin. (2) şi (4) din Decizia nr. 187/2006 a CNA, fapt rezultat din cuprinsul raportului de monitorizare.
Se arată, în motivele de recurs faptul că nu s-a ţinut cont de către instanţa de fond de specificul emisiunilor „Acces direct” - emisiune de anchetă socială.
Recurenta arată că măsura de sancţionare dispusă este discriminatorie şi abuzivă în raport de dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de practica constantă a instanţei comunitare fiind încălcat dreptul la libera exprimare. În acest sens se invocă decizii din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care subliniază faptul că „instanţa trebuie să se limiteze la a verifica dacă interferenţa autorităţii publice poate fi descrisă ca fiind „absolut necesară într-o societate democratică.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Sentinţa atacată prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea recurentei este dată cu aplicarea corectă a legii, fiind constatată ca legal emisă Decizia nr. 582 din 3 iunie 2010, prin care recurenta a fost sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 precum şi de art. 16 şi art. 27 alin. (1) şi (4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Sancţiunea a fost aplicată pentru conţinutul mai multor ediţii ale emisiunii „Acces direct” şi nu numai pentru ediţia din 25 mai 2010, precum şi pentru o ediţie a emisiunii informative „Observator” din perioada 17 - 28 mai 2010, emisiuni care au abordat subiecte cu conotaţii sexuale, însoţite de imagini, difuzate de recurentă la ore accesibile minorilor, ceea ce a avut drept consecinţă încălcarea gravă a prevederilor din legislaţia audiovizuală referitoare la protecţia copiilor în cadrul serviciilor de programe, aspecte reţinut de instanţa de fond.
Susţinerea recursului promovat, recurenta-reclamantă invocă raportul de monitorizare şi face o serie de consideraţii cu privire la faptul că s-ar fi luat toate măsurile redacţionale ce se impuneau (respectiv blurarea chipului copiilor sau anunţul că imaginile sunt şocante!) pentru ca emisiunea să fie difuzată cu respectarea cadrului legal, după care sunt citate articole din Codul audiovizualului, ce au constituit temei legal al aplicării sancţiunii.
În contextul consideraţiilor făcute de recurenta-reclamantă potrivit cărora aceasta şi-ar fi respectat obligaţiile prevăzute de legislaţia audiovizuală "de o manieră absolută"(!), se face menţiunea potrivit căreia emisiunea "A.D." din 25 mai 2010 nu a cuprins nicio abatere care să justifice aplicarea unei sancţiuni atât de grave.
Cu privire la sancţiune, prin decizia contestată nu s-a dispus suspendarea emisiei, ci difuzarea pe ecranul televizorului a textului sancţiunii aplicate de CNA, timp de 10 minute, în intervalul orar 19:00 - 19:10, în scopul informării publicului.
În ceea ce priveşte emisiunea "A.D.", în general, recurenta-reclamantă apreciază că o emisiune de acest gen rămâne un mijloc deosebit de eficient în demascarea unor infracţiuni, precizând că, în speţă, autorităţile s-au sesizat din oficiu abia după prezentarea în presă a imaginilor incriminate de CNA.
Sub acest aspect, Consiliul nu a făcut nicio consideraţie cu privire la subiectul ales a fi difuzat de recurenta-reclamantă, ci a constatat că modalitatea în care a fost prezentat publicului un subiect cu conotaţii sexuale nu a ţinut cont de interesul superior al copilului statuat atât de legislaţia audiovizuală (art. 2 din Codul audiovizualului), dar şi de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Nicio normă legală nu exceptează un program audiovizual de la regulile stabilite pentru difuzarea lui, indiferent de natura sau importanţa subiectelor pe care şi le propune să le dezbată.
În ceea ce priveşte invocarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea apreciază că cele trei spaţii indicate nu sunt aplicabile în cauză, neexistând o situaţie similară.
În ceea ce priveşte dreptul la libera exprimare prevăzută de dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului acesta nu are un caracter absolut, necondiţionat, ci exercitarea acestei libertăţi comportă limitări potrivit art. 10 parag. 2.
Exercitarea acestei libertăţi comportă îndatoriri şi responsabilităţi în vederea protejării altor valori, inclusiv morala şi drepturile altor persoane respectiv a minorilor, în prezenta cauză.
Astfel, în cauză, art. 39 din Legea audiovizualului, ca temei juridic al aplicării sancţiunii, este norma care reglementează protecţia minorilor în cadrul serviciilor de program. În cauză interesul superior al copilului a fost vătămat prin difuzarea repetată a imaginilor cu conotaţii sexuale şi a dialogului ce le însoţeşte a fost contradicţie cu obligaţiile recurentei-reclamante de a asigura protecţia minorilor, conform reglementărilor legale, având în vedere orele de difuzare a emisiunilor, accesibile minorilor.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC „A. TV G.” SA împotriva Sentinţei nr. 1555 din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 718/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 824/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
