ICCJ. Decizia nr. 824/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 824/2012
Dosar nr. 487/54/2011
Şedinţa publică de la 17 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.E. a formulat plângere împotriva adresei nr. 3904 din 14 februarie 2011, prin care i s-a comunicat răspunsul la sesizarea privind aplicarea contribuţiei de asigurări de sănătate de 5,5%, în temeiul O.U.G. nr. 107/2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin prevederile ordonanţei referitoare la aplicarea contribuţiei de asigurări de sănătate de 5,5% la întregul cuantum al drepturilor la plată a pensiei a fost încălcat principiul consacrat de art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia modificarea unor legi care reglementează aplicarea unor contribuţii, taxe şi impozite se face printr-o lege organică.
Reclamantul a susţinut că prevederile O.U.G. nr. 107/2010 sunt neconstituţionale şi a solicitat înaintarea dosarului la Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 185 din 31 martie 2011 a respins acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul contestă adresa nr. 3904 din 14 februarie 2011 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj, prin care i s-a comunicat că aplicarea cotei de 5,5% pentru contribuţia de asigurări de sănătate s-a făcut conform prevederilor O.U.G. nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, adresă care, însă, nu are natura unui act administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.E.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa a reţinut că obiectul contestaţiei vizează răspunsul la adresa nr. 3904 din 14 februarie 2011 a Casei Judeţene de Pensii Dolj, întrucât ceea ce el a solicitat prin acţiune şi care constituie de fapt obiectul contestaţiei, este excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 107/2010, invocată de reclamant şi asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
Recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant susţine prin motivele de recurs că a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2005 privind reforma în domeniul sănătăţii, în baza căreia s-a făcut aplicarea cotei de 5,5% pentru contribuţia de asigurări de sănătate.
Soluţia instanţei de fond prin care s-a respins acţiunea ca inadmisibilă se impune a fi menţinută, însă, cu motivarea că excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale în faţa instanţei de judecată, deoarece constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare, excepţie care excede sferei sale de competenţă astfel cum este reglementată de art. 3 C. proc. civ.
Într-adevăr, dată fiind natura specifică a ordonanţelor Guvernului este imposibil ca acestea să facă obiectul unei acţiuni în anulare sau a unei acţiuni având ca obiect principal constatarea neconstituţionalităţii în faţa instanţei de contencios administrativ, întrucât această excepţie este de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale. Aceasta poate fi formulată doar pe cale incidentă potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie în cadrul unui litigiu de competenţa instanţelor judiciare sau arbitrale.
Art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007 reglementează două categorii de acţiuni ce asigură cetăţeanului o adevărată protecţie prin intermediul contenciosului administrativ:
- acţiuni împotriva ordonanţelor sau dispoziţiilor din acestea pe care partea vătămată le consideră neconstituţionale, dar care încă nu au fost declarate neconstituţionale, fiind necesară să se pronunţe mai întâi Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate;
- acţiuni împotriva ordonanţelor care au fost deja declarate neconstituţionale într-un alt proces.
Recurentul-reclamant invocă neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 107/2010, prin cererea de chemare în judecată, fondul acţiunii identificându-se practic cu excepţia de neconstituţionalitate.
Dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 vizează cereri care au ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise, în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative aşa cum prevăd dispoziţiile art. 9 alin. (5), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007.
Aceasta va fi însoţită de excepţia de neconstituţionalitate care determină suspendarea litigiului de contencios administrativ, dacă instanţa admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Înalta Curte constată că cererea astfel cum a fost formulată şi precizată în recurs nu răspunde exigenţelor de formă astfel cum au fost anterior arătate.
Prin urmare, dat fiind caracterul acţiunilor formulate împotriva ordonanţelor Guvernului care au o reglementare specială în Legea nr. 554/2004, acţiunea se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.E. împotriva Sentinţei civile nr. 185 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2012
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 744/2012. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 837/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
