ICCJ. Decizia nr. 765/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 765 /2012
Dosar nr. 7663/2/2011
Şedinţa publică de la 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii e Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.C.G., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 357 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General prin care a fost dispusă încetarea raportului de serviciu prin eliberarea petentului din funcţia publică teritorială de conducere de comisar şef de divizie la Garda Financiară - Secţia judeţeană Ilfov, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin Decizia nr. 357 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, în baza dispoziţiilor art. 97 lit. c) coroborate cu dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) şi cele ale art. 103 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea petentului din funcţia publică teritorială de conducere de comisar şef de divizie la Garda Financiară - Secţia judeţeană Ilfov.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 5656 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamantul C.C.G., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Decizia nr. 357 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, în baza dispoziţiilor art. 97 lit. c) coroborate cu dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) şi cele ale art. 103 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999, a fost dispusă avându-se în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfăşurat în perioada 11 iulie 2011 - 15 iulie 2011, pentru ocuparea funcţiei publice teritoriale de conducere de comisar şef de divizie la Garda Financiară - Secţia Judeţeană Ilfov, prin care reclamantul a fost declarat „respins”.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că susţinerile reclamantului, potrivit cărora pronunţarea Sentinţei civile nr. 220 din 13 iulie 2011 de către Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. 867/44/2011, prin care s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF ar fi de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii deciziei de încetare a raportului de serviciu, sunt neîntemeiate, câtă vreme în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea la care s-a făcut referire, reclamantul nu a avut calitatea de parte, astfel că nu se poate reţine că hotărârea pronunţată de instanţă a produs efecte şi în ceea ce îl priveşte pe acesta.
De asemenea, a mai reţinut prima instanţă că nu sunt fondate nici susţinerile reclamantului privind aplicarea incorectă a dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, deoarece în acest cadru procesual pot fi analizate doar acele aspecte de fapt şi de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ şi care nu vizează în mod direct şi substanţial fondul cauzei.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, prima instanţă a apreciat că această condiţie este îndeplinită câtă vreme, în cauză, executarea deciziei de încetare a raporturilor de serviciu are ca efect lipsirea reclamantului de drepturile salariale pe care le încasa anterior emiterii deciziei, putând fi reţinută susţinerea acestuia potrivit căreia aplicarea actului administrativ îi produce acestuia o pagubă materială constând în lipsirea acestuia de mijloace materiale de existenţă.
3. Recursul formulat de reclamantul C.C.G. împotriva Sentinţei nr. 5656 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul critică sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte aprecierile făcute în raport de existenţa cazului bine justificat, condiţie obligatorie a suspendării actului administrativ, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Recurentul arată că este îndeplinită condiţia în contextul în care îndoiala serioasă este legată de aparenţa de ignorare a efectelor Sentinţei civile nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi prin care s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011 emis de Preşedintele A.N.A.F.
La momentul emiterii deciziei contestate, efectele actului în baza căruia a fost luată măsura de încetare a raportului de serviciu al reclamantului erau suspendate, de unde rezultă că decizia este vădit nelegală.
Ca urmare a hotărârii judecătoreşti invocate, Agenţia Naţională a Finanţelor Publice era obligată să sisteze orice procedură care avea drept temei Ordinul nr. 2253/2011. Efectele acestuia au fost suspendate în integralitatea lor, faţă de orice persoană care făcea obiectul dispoziţiilor sale şi nu numai faţă de petentul din dosarul în care a fost pronunţată hotărârea judecătorească.
Ordinul nr. 2253/2011 este un act cu aplicabilitate generală şi nu un act individual emis în considerarea unei singure persoane.
Recurentul concluzionează în sensul că există o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o.
4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Garda Financiară - Comisariatul General
Prin concluziile scrise depuse la dosar, se solicită respingerea recursului ca nefondat. Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu este un act cu caracter normativ, nu are aplicabilitate generală, se adresează unui număr restrâns şi bine definit de subiecţi care au cunoştinţă de dispoziţiile acestuia, respectiv funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Gărzii Financiare.
Intimata indică jurisprudenţa Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1506 din 15 martie 2011 şi conchide în sensul că Sentinţa civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 prin care Curtea de Apel Galaţi a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 nu produce niciun efect în privinţa reclamantului, care nu a fost parte în dosar.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată
1. Recursul este nefondat
1.1. Actele administrative pot fi clasificate în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc, în acte administrative normative şi acte administrative individuale.
Actele administrative normative conţin reglementări de principiu, aplicabile unui număr nedeterminat de persoane, efectele juridice fiind erga omnes.
Actele administrative individuale produc efecte juridice faţă de un subiect de drept determinat.
1.2. În speţă, prin Ordinul nr. 2253/2011 al Preşedintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secţiilor judeţene şi a Secţiei Municipiului Bucureşti, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru Garda Financiară, statele de funcţii pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti, precum şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici din cadrul instituţiei.
Ordinul se adresează unor subiecte determinate şi nu prevede reglementări de principiu, cu efecte erga omnes.
Actul sus menţionat se încadrează în categoria actelor administrative individuale, astfel cum bine a reţinut şi judecătorul fondului.
Sentinţa judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2253/2011 nu este aplicabilă şi reclamantului, suspendarea pronunţată operând numai între participanţii la procesul civil din acel dosar.
În mod legal, prima instanţă nu a considerat că existenţa Sentinţei civile nr. 220 din 13 iulie 2011 determină îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat în litigiul pendinte.
Pronunţarea sentinţei nu conduce la o aparenţă de nelegalitate a Deciziei nr. 357 din 22 iulie 2011 la o îndoială serioasă asupra actului atacat cât timp efectele sale se limitează doar la părţile cauzei.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a Cod procedura civilă coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.G. împotriva Sentinţei nr. 5656 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 737/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 120/2012. Contencios → |
|---|
