ICCJ. Decizia nr. 737/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 737 /2012
Dosar nr. 1185/44/2011
Şedinţa publică de la 14 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, suspendarea efectelor actului administrativ individual, reprezentat de Ordinul nr. 6981 din 2 august 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că începând cu data de 08 august 2011, prin ordinul atacat, a fost eliberata din funcţia de inspector vamal, grad profesional asistent, cu consecinţa încetării raporturilor de muncă, apreciind măsura luată ca fiind abuzivă şi nelegală.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, motivat de faptul ca ordinul emis este apărat de prezumţia de legalitate.
Prin Sentinţa nr. 294 din 1 octombrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ordinul a cărui suspendare se solicită şi-a produs deja efectele încă din luna august 2011, astfel că susţinerile reclamantei vor putea fi analizate în cadrul acţiunii privind anularea acestui act.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, în termen motivat, pentru nelegalitate şi netemeinicie conform art. 3041 C. proc. civ.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte suspendarea Ordinului nr. 6981 din 2 august 2011 act administrativ cu caracter individual.
În ceea ce priveşte prima condiţie a cererii de suspendare, recurenta arată că în cauză era îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta constând în faptul că ordinul contestat a fost emis în baza unor acte administrative cu caracter normativ nepublicate în M. Of. al României şi astfel fiind lipsite de efecte juridice. Se arată că Ordinele nr. 2406 şi nr. 2407 din 4 iulie 2011 au fost emise cu nerespectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
În ceea ce priveşte a doua condiţie cea a existenţei unei pagube iminente se arată că prin ordinul contestat a cărui suspendare se solicită recurenta a fost eliberată din funcţia publică şi este lipsită total de venituri, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefundat pentru următoarele considerente:
În cauză soluţia recurată, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a Ordinului nr. 6981 din 2 august 2011 este corectă şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
S-a apreciat în mod corect de către instanţa de fond în sensul neîndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar aspectele de nelegalitate invocate, în recurs nu pot fi reţinute.
În ceea ce priveşte prima condiţie ce a existenţei unui caz bine justificat în mod corect, s-a apreciat că motivele de nelegalitate care privesc ordinele de reorganizare a Autorităţii Naţionale a Vămilor din cadrul Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală reprezintă motive de fond, care nu pot fi supuse analizei sumare în cadrul procesual al dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta deoarece caracterul Ordinelor de reorganizare nr. 2405 şi 2407 din 4 iulie 2011 ale Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală emise în baza unor norme legale nu poate forma obiectul unei cereri de suspendare, fiind un aspect de fond.
În ceea ce priveşte posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în temeiul unor norme legale, trebuie amintit că din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14, cât şi din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis - ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiţie inexistentă în prezenta cauză.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.D.I. împotriva Sentinţei nr. 294 din 1 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 732/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 765/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
