ICCJ. Decizia nr. 804/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 804/2012
Dosar nr. 5982/1/2011
Şedinţa publică de la 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia dată în cauză
Prin Decizia nr. 3414 din 10 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a admis recursul declarat de D.G.F.P. Dolj şi A.F.P. a Municipiul Craiova împotriva Sentinţei nr. 479 din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a respins cererea formulată de reclamanta Asociaţia C.Ş. şi C.N., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a constatat că intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă cu o cerere având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere din data de 31 martie 2010, privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, emisă de D.G.F.P. Dolj - S.I.F.P.F.
Raportându-se la dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, contrar celor reţinute de prima instanţă, a apreciat că, în cauză, nu s-a probat îndeplinirea condiţiei "cazului bine justificat", astfel cum este definit prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu s-au indicat, în concret, care sunt împrejurările de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ fiscal nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.
Instanţa de recurs a reţinut că verificarea aspectelor care ţin de interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile şi de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci doar în cadrul acţiunii având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, adică la fondul cauzei.
Invocând jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în această materie, instanţa de control judiciar a reţinut că motivele invocate de intimata-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, astfel încât instanţa de fond a apreciat, în mod greşit, că aprecierile reclamantei asupra nelegalităţii ordinului contestat se pot subsuma condiţiei cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Concluzionând, Înalta Curte a reţinut că respectarea principiului proporţionalităţii în această materie şi punerea în balanţă, pe de o parte, a interesului statului care execută un act ce se bucură de prezumţia de legalitate, fără a fi afectat de vădite neregularităţi şi, pe de altă parte, a interesului particularului care nu se prevalează de apărări de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia, conduc la concluzia că măsura suspendării executării nu este justificată.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a formulat contestaţie în anulare intimata-reclamantă Asociaţia C.Ş. şi C.N., invocând ca temei legal prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Astfel, argumentează petenta contestatoare, prin Decizia nr. 3414/2011, instanţa de recurs a soluţionat pe de o parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Codului fiscal şi, pe de altă parte, a soluţionat recursul împotriva Sentinţei civile nr. 479/2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, deşi pentru soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale era obligată să pronunţe o încheiere separată care să poată fi atacată cu recurs, potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Procedând în acest mod, instanţa de recurs i-a îngrădit accesul la justiţie, Decizia nr. 3414/2011 neputând fi atacată cu recurs din moment ce este irevocabilă.
În concluzie, a cerut admiterea contestaţiei, anularea Deciziei nr. 3414/2011 şi rejudecarea recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 479/2010 a Curţii de Apel Craiova.
2.2. D.G.F.P. Dolj nu a depus întâmpinare şi nici concluzii scrise.
3. Soluţia Înaltei Curţi
Contestaţia în anularea Deciziei nr. 3414/2011 este nefondată.
Într-adevăr, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocat ca temei legal al contestaţiei în anulare, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Criticile invocate de petenta contestatoare nu se referă, însă, la nicio dispoziţie legală "de ordine publică privitoare la competenţă", aşa cum se specifică în mod expres în norma citată, care să fi fost încălcată de judecătorii recursului.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia, prin faptul că instanţa de recurs nu a soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale printr-o încheiere prealabilă care să poată fi atacată separat cu recurs, i-a fost îngrădit accesul liber la justiţie, este lipsită de temei, petenta contestatoare neprobând o asemenea situaţie.
În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de Asociaţia C.Ş. şi C.N. împotriva Deciziei nr. 3414 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 774/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 822/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
