ICCJ. Decizia nr. 94/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată,sub nr. 12951/3/2006 la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială reclamanta SC S.U. SRL Bacău s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.D.N.R. SA București și C.N.A.D.N.R. SA -D.R.D.P. Iași în principal, obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R. la plata sumei de 3.280.155,61 RON, cu titlu de penalități, actualizată în continuare de la data scadenței și până la data plății efective a debitului restant, în subsidiar, obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 1.885.529,52 RON, cu titlu de penalități calculate până la data semnării Convenției din 25 august 2005,cu cheltuieli de judecată ocazionate reclamantei de desfășurarea prezentului litigiu în toate fazele procesuale.
Prin sentința nr. 3383 din data de 11 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S.U. SRL Bacău și, în consecință, a obligat pârâta C.N.A.N.D.R., prin D.R.D.P. Iași, să achite reclamantei suma de 14.618.709,6 RON cu titlu de penalități de întârziere calculate până la concurența debitului principal.
Prin aceeași sentință, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 51.105,5 RON, cheltuieli de judecată.
S-a arătat, prin considerentele hotărârii, următoarele:
înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 873 pronunțată în data de 12 martie 2009, a casat hotărârile instanțelor de fond comerciale pentru necompetență și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea pe fond a cauzei având în vedere dispozițiile art. 10 teza a doua din Legea nr. 554/2004.
Investită cu soluționare cauzei, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal ,a reținut că în prezenta cauză s-au solicitat penalitățile de întârziere pretinse de reclamantă, mai exact incidența asupra acestora a convenției din 25 august 2005 și a emiterii biletelor la ordin.
A argumentat instanța de fond că se impune a fi analizat dacă însăși convenția din 25 august 2005, prin care părțile au convenit asupra emiterii biletelor la ordin, a adus sau nu modificări, prin ea însăși, contractului de execuție de lucrări, în sensul invocat de pârâte.
în acest sens instanța a constat că această convenție din 2005 a consacrat înțelegerea părților în legătură cu emiterea biletelor la ordin, în privința debitului principal exclusiv, nestatuând nimic în legătură că modificarea vreunor clauze din contractul inițial, inclusiv termenele de plată și curgerea penalităților, astfel că în temeiul disp. art. 1066 C. civ. raportat la art. 22.1 din convenția părților a obliga pârâta C.N.A.N.D.R., prin D.R.D.P. Iași, să achite reclamantei suma de 14.618.709,6 RON cu titlu de penalități de întârziere calculate până la concurența debitului principala
în ceea ce privește suma solicitată în principal, instanța a reținut că actualizarea la care se referă solicitarea reclamantei nu vizează actualizarea sumei de 3.280.155,61 RON în raport de rata inflației, ci calculul în continuare al penalităților datorate, până în momentul plății efective a debitului principal, debit neachitat nici la momentul pronunțării prezentei.
împotriva sentinței civile nr. 3833 din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâta C.N.A.D.N.R. SA București -D.R.D.P. Iași prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac de reformare, casarea hotărârii atacate în sensul exonerării recurentei pârâte de plata sumei de 14.618.709,6 RON în favoarea reclamantei reprezentând penalități de întârziere contractuale calculate până la concurența debitului principal și de plata sumei de 51.105,5 RON în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
1.Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, acordând nejustificat și nelegal cu titlu de penalități de întârziere suma de 14.618.709,6 RON, când suma maximă ce putea fi acordată, raportat la scadența debitului principal și data plății acestuia, raportat la suma reclamată și conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, 8.504.615,66 RON, iar acest motiv de nelegalitate este prevăzut expres de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
2.Instanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar acest motiv de nelegalitate este prevăzut expres de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
3.Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, iar acest motiv de nelegalitate este prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1426 din 10 martie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Iași împotriva sentinței nr. 3833 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut în esență următoarele.
S-a constatat că în mod legal și întemeiat prima instanță, prin sentința recurată a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.U. SRL în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.D.N.R. și C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Iași și a obligat pârâta C.N.A.D.N.R. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 14.618.709,6 RON cu titlu de penalități de întârziere calculate până la concurența debitului principal și a sumei de 51.105,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, această soluție impunându-se în cauză, prin raportare la clauza prevăzută de art. 22.1 din contractul de execuție de lucrări din 11 octombrie 2004 încheiat între reclamantă și în calitate de executant și C.N.A.D.R. S.A - D.R.D.P. Iași în calitate de autoritate contractantă și la cuprinsul convenției din data de 25 august 2005 încheiată între aceleași părți.
Este probat, în cauză, că între părți a intervenit contractul de execuție de lucrări nr. 151 din data de 11 octombrie 2004 având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea lucrărilor la obiectivul "îmbunătățirea condițiilor de circulație pe DN 23 Km. 1+100-4+800 și 31+700-41+690" și că, urmare executării de către intimată a lucrărilor contractate, a fost emisă factura din 23 decembrie 2004 în valoare de 14.837.289, 52 RON și factura din 11 aprilie 2005 în valoare de 4040,03 RON, care nu au fost onorate la plată de către recurentă potrivit prevederilor art. 18.1 din contractul de executare de lucrări. Ulterior scadenței plăților, între părți a intervenit convenția din data de 25 august 2005 prin care, având în vedere prevederile H.G. nr. 726/2005 privind autorizarea C.N.A.D.N.R. SA de a emite bilete la ordin în favoarea unor creditori ai companiei și scrisoarea de confort din 20 iulie 2005 emisă de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Finanțelor Publice în anexa căreia SC S.U. SRL P.T. se regăsește ca vând dreptul să beneficieze de bilete la ordin în sumă totală de 138.483.746 lei sumă eșalonată la plată în 10 rate trimestriale, s-a convenit că sumele datorate de pârâte nedecontate până la data încheierii convenției să fie achitate pe baza biletelor la ordin emise în baza H.G. nr. 726/2005 în conformitate cu anexa la scrisoarea de confort fără ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contractele enumerate și s-a stabilit că pentru toate sumele datorate de pârâte rămân aplicabile clauzele din contracte. Potrivit clauzei de la art. 22.1 din contractul de executare de lucrări din 11 octombrie 2004, în cazul în care executantul sau achizitorul nu reușesc să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, atunci fiecare parte are dreptul de a pretinde celeilalte părți, ca penalități, 0,06% pentru fiecare zi de întârziere aplicată la valoarea obligației neonorate.
Prima instanță a făcut, în litigiu, prin considerentele hotărârii pronunțate, o corectă interpretare a clauzei de la art. 22.1 din contractul de executare de lucrări și a clauzelor din convenția din 25 august 2005 și procedat, prin dispozitivul sentinței, la pronunțarea unei soluții legale și temeinice, prin aplicarea legii ce guvernează raportul juridic litigios dedus judecății. într-adevăr, corect s-a reținut, de către instanța de fond, că operațiunea de emitere a biletelor la plată, prin ea însăși, nu constituie temei pentru stoparea curgerii penalităților, și că nu au fost aduse modificări, prin clauzele convenției din 25 august 2005, contractului de executare de lucrări în sensul invocate de recurentă. Convenția din 2005 consacră doar înțelegerea părților în legătură cu emiterea biletelor la ordin, exclusiv în privința debitului principal, fără a statua în vreun fel cât privește modificarea altor clauze din contract. Dimpotrivă, în art. 1 al convenției din 25 august 2005 se prevede cu claritate că plata debitului principal se va face prin bilete la ordin "fără ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contractele enumerate mai sus", în art. 4 că "pentru toate sumele datorate de C.N.A.D.R. România SA prin D.R.D.P. Iași rămân aplicabile clauzele prevăzute în contractele nominalizate mai sus", iar la art. 5 că "celelalte clauze contractuale rămân nemodificate". Prin urmare, luând în considerare regulile de interpretare a convențiilor prevăzute de art. 977-985 C. civ., în mod întemeiat s-a concluzionat, de judecătorul fondului, că rămân pe deplin aplicabile, ulterior încheierii convenției din 25 august 2005, celelalte obligații și prevederi din contractul din 11 octombrie 2004, inclusiv cele referitoare la termenele de plată și la cuantumul și momentul de la care se datorează penalitățile de întârziere. Nu s-a făcut, în mod pertinent și concludent, nici la prima instanță și nici în recurs, dovada plății de către recurentă a debitului principal datorat reclamantei potrivit contractului de executare de lucrări, astfel că în mod justificat, printr-o simplă operație matematică, având în vedere și prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, judecătorul fondului, prin raportare la perioada scursă de la scadența facturilor din 23 decembrie 2004 și din 11 aprilie 2005 și până la pronunțarea sentinței, a stabilit cuantumul penalităților de întârziere la suma de 14.618.709, 6 RON.
înalta Curte sesizată cu soluționarea cererii de revizuire formulată de C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Iași împotriva deciziei din 10 martie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, mai înainte de a cerceta motivele invocate, constată că revizuenta a formulat o cerere de renunțare la judecarea căii de atac.
Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Văzând dispozițiile prevăzute de art. 246 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se putea renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., înalta Curte a luat act de renunțarea la judecarea cererii de revizuire formulată de C.N.A.D.N.R. -D.R.D.P. Iași împotriva deciziei din 10 martie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4356/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4142/2012. Contencios → |
|---|
