ICCJ. Decizia nr. 944/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 944/2012
Dosar nr. 509/64/2011
Şedinţa publică de la 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost sesizată, prin încheierea de şedinţă din data de 24 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în Dosarul civil nr. 17433/197/2009, cu privire la excepţia de nelegalitate invocată de Unitatea Administrativ Teritorială comuna S.B., jud. Covasna referitoare la prevederile art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin ordinul din 13 octombrie 2006 emis de directorul general al Oficiului Naţional de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
În cauză a formulat întâmpinare A.N.C.P.I., solicitând respingerea excepţiei de nelegalitate, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de constatare a nelegalităţii actului administrativ cu caracter normativ, întrucât art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă numai la actele administrative individuale ca obiect al excepţiei de nelegalitate, legea contenciosului administrativ făcând distincţie explicită între actul administrativ cu caracter normativ şi cel cu caracter individual.
Prin sentinţa civilă nr. 199/F din 20 octombrie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii promovării excepţiei de nelegalitate invocată de intimata A.N.C.P.I. Bucureşti, a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin ordinul din 13 octombrie 2006 emis de directorul general al Oficiului Naţional de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, invocată de reclamanta U.A.T. comuna S.B., jud. Covasna, a obligat reclamanta U.A.T. S.B. să plătească intimatei U.A.T. comuna V.B. suma de 3.000 RON reprezentând cheltuieli parţiale de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că:
Excepţia inadmisibilităţii promovării excepţiei de nelegalitate invocată de intimata A.N.C.P.I., este neîntemeiată, având în vedere practica judiciară constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, potrivit căreia pot fi atacate prin intermediul excepţiei de nelegalitate şi actele administrative cu caracter normativ, nu numai cele cu caracter individual (soluţia de principiu adoptată de Plenul judecătorilor Secţiei de Contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
În privinţa excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin ordinul din 13 octombrie 2006 emis de directorul general al Oficiului Naţional de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, invocată de reclamanta U.A.T. comuna S.B., s-a reţinut, în esenţă, că art. 48 alin. (3) din Regulament - ordinul Directorului general al A.N.C.P.I. este în concordanţă cu prevederile legale din Legea nr. 7/1996, precum şi cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 53 şi art. 73 din Constituţia României. Astfel, potrivit art. 47 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 republicată, cererile de înscriere se vor înregistra de îndată în registrul de intrare, cu menţionarea datei şi a numărului care rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor. Corelarea terminologiei ”ordinea cronologică” cu cea privind ”menţionarea datei” determină interpretarea sistematică şi logică în sensul că atunci când, în aceeaşi zi, mai multe cereri au fost depuse cu privire la acelaşi imobil, se înregistrează, cu respectarea tuturor celorlalte condiţii legale aferente, cererile în ordinea lor cronologică dată inclusiv de ora înregistrării fiecărei cereri în parte. Ca atare, o astfel de precizare efectuată în Regulamentul atacat - ordinul Directorului general al A.N.C.P.I. este urmarea logică a interpretării detaliate a normei juridice din lege, dezvoltarea acesteia înăuntrul literei şi spiritului acestei norme juridice cu putere de lege. La aceeaşi concluzie conduce şi utilizarea raţionamentului de interpretare juridică potrivit căruia actul juridic trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice şi nu în sensul în care nu produce efecte juridice (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), întrucât dacă s-ar admite, din punct de vedere juridic, faptul că înregistrarea cererilor la ore diferite la acelaşi O.C.P.I. cu privire la acelaşi imobil produce efecte juridice prin prisma cronologiei depunerii cererilor, s-ar ajunge la inaplicarea legii, ceea ce este inadmisibil şi ar contraveni cu prevederea din art. 47 alin. (3) referitoare la ordinea cronologică, golind practic de conţinut acest text de lege.
Împotriva sus-amintitei sentinţe reclamanta U.A.T. comuna S.B. – prin Primar a declarat recurs.
În esenţă, prin cererea de recurs s-a imputat instanţei de fond că s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut şi că soluţia asupra excepţiei de nelegalitate a fost dată cu încălcarea esenţială a legii.
În opinia recurentei, potrivit Legii nr. 7/1996 scopul înscrierii în cartea funciară trebuie să fie determinat doar de data înregistrării cererii, nu şi de ora înregistrării, cum greşit a apreciat prima instanţă, în condiţiile în care în actul normativ amintit nu există nicio prevedere privitoare la un termen care se calculează pe ore, toate termenele fiind stabilite pe zile.
Cererile care sunt depuse în aceeaşi zi (dată) primesc rang provizoriu egal din perspectiva Legii nr. 7/1996, iar prin înscrierea în raport de oră se introduce cu încălcarea legii un rang de preferinţă discriminator şi arbitrar.
A subliniat recurenta că actul administrativ a cărui verificare s-a cerut pe calea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 adaugă la lege, ignoră situaţiile practice care se pot ivi (spre exemplu când două persoane se prezintă în acelaşi timp, sau când cererea se depune prin poştă), impun un comportament social imposibil prin modul în care a fost interpretată sintagma legală a „depunerii deodată a unor cereri”. În concret, s-a arătat că prin pierderea rangului provizoriu egal al înscrierii şi al încheierii, cererea depusă de recurenta-reclamantă în aceeaşi zi şi cu privire la acelaşi imobil a fost respinsă de O.C.P.I. Braşov ca urmare a acordării unui rang preferenţial primei cereri înregistrate cu motivarea că cererea reclamantei nu e înregistrată „concomitent”.
A.N.C.P.I. a solicitat, prin întâmpinare, că sentinţa recurată este temeinică şi legală şi că se impune menţinerea acesteia, în sprijinul concluziei primei instanţe care a constatat legalitatea art. 48 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al directorului general al A.N.C.P.I., venind şi dispoziţiile art. 890 din noul C. civ. (intrat în vigoare la 1 octombrie 2011) care la alin. (1) statuează că: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de la data înregistrării cererilor, ţinându-se cont de data, ora şi minutul înregistrării acestora în toate cazurile în care cererea a fost depusă personal, prin mandatar ori notar public sau, după caz, comunicate prin telefax, poşta electronică ori alte mijloace ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de înscriere cu toate documentele justificative”.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurentă, circumscrise după modul în care au fost formulate , a prevederilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., precum şi din oficiu în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare.
În verificarea legalităţii art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară – aprobat prin Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 emis de directorul general al Oficiului Naţional de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în procedura instituită prin art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, prima instanţă s-a raportat în mod just la dispoziţiile actului normativ cu forţă juridică superioară, respectiv la Legea nr. 7/1996 R, mai exact la dispoziţiile art. 47 alin. (3) din Titlul II Capitolul II „Procedura de înscriere în cartea funciară”.
Conform art. 48 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006: „Rangul înscrierii este determinat de data şi de ora înregistrării cererii. Rangul poate fi schimbat prin convenţia părţilor numai pentru ipoteci. Dacă mai multe cereri de înscriere a unei ipoteci sau privilegiu, asupra aceluiaşi imobil, au fost depuse deodată, vor avea acelaşi rang”.
Unitatea administrativ teritorială comuna S.B. a considerat că textul din Regulament contravine dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 R conform căruia „Cererile de înscriere se vor înregistra de îndată, în registrul de intrare cu menţionarea datei şi a numărului de care rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor”; s-a contestat practic stabilirea rangului unei înscrieri pe ore, de către autoritate fără competenţă legală, în condiţiile în care prin Legea nr. 7/1996 se stabileşte clar rangul unei înscrieri pe zile, luni, ani.
Abordarea judecătorului fondului este corectă, explicându-se în argumentarea concluziei că excepţia de nelegalitate neîntemeiată, că prin corelarea sintagmei „ordine cronologică” cu cea privind „menţionarea datei” se ajunge la interpretarea logică şi sistematică a textului din lege, anume că atunci când în aceeaşi zi se depun mai multe cereri cu privire la acelaşi imobil, acestea se înregistrează, cu respectarea tuturor celorlalte condiţii legale aferente, în ordinea lor cronologică care presupune inclusiv ora înregistrării fiecărei cereri în parte.
În aceste condiţii, Regulamentul în discuţie, prin art. 48 alin. (3) nu adaugă la lege, ci lămureşte înţelesul normei legale în discuţie, în ideea că aceasta trebuie interpretată în sensul în care să producă efecte juridice.
Într-adevăr, o concluzie contrară celei la care s-a oprit instanţa de fond ar duce tocmai la neaplicarea, golirea de conţinut a art. 47 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 republicată.
Mai mult, se observă că precizarea făcută prin art. 48 alin. (3) din Regulament este una absolut necesară pentru situaţiile practice ce pot interveni, când în cazul unui imobil se înregistrează în aceeaşi zi, mai multe cereri de înscriere, nefiind nicidecum unul discriminator sau arbitrar cum susţine recurenta.
Faţă de cele expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.A.T. comuna S.B. – prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 199/F din 20 octombrie 2011 a Curţii de apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 984/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 879/2012. Contencios → |
|---|
