ICCJ. Decizia nr. 971/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 971/2012
Dosar nr. 6037/2/2010
Şedinţa publică de la 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, să se dispună obligarea pârâtei la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, obligarea pârâtei să emită şi să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să îl programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de tară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române şi, totodată, obligarea pârâtei la plata sumei de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Prin întâmpinarea formulată la data de 21 ianuarie 2011, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca fiind prematur introdusă, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 538 din 27 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prematurităţii în privinţa capetelor de cerere având ca obiect constatarea refuzului nejustificat şi obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul N.I. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a obligat pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, a admis excepţia prematurităţii în privinţa capetelor de cerere având ca obiect obligarea la emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române şi la programarea pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară şi, pe cale de consecinţă, a respins aceste capete de cerere, ca prematur formulate, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind daunele interese şi a obligat pârâta la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia prematurităţii acţiunii şi excepţia de netimbrare a capătului de cerere privind acordarea daunelor interese, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale aplicabile, a reţinut că excepţia prematurităţii în privinţa capetelor de cerere având ca obiect constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii şi obligarea la analizarea/avizarea cererii este neîntemeiată, având în vedere că, deşi sesizarea instanţei a avut loc la data de 06 iulie 2010, anterior înregistrării cererii de redobândire a cetăţeniei române la Comisia pentru cetăţenie (16 iulie 2010), până la data judecării cauzei termenul de 5 luni la care face trimitere art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, s-a împlinit, astfel că o soluţie de respingere a cererii ca prematur formulată ar fi excesivă.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata daunelor interese, Curtea de apel a reţinut că nu a fost timbrat cu taxă de timbru în valoare de 39 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, deşi această obligaţie i-a fost adusă reclamantului la cunoştinţă pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2011.
Excepţia prematurităţii a fost admisă în privinţa capetelor de cerere având ca obiect obligarea la emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române şi la programarea pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară, instanţa de fond având în vedere că nici la data sesizării instanţei şi nici la data judecăţii nu erau împlinite termenele stabilite de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, raportat la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 20 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, în vederea îndeplinirii acestor obligaţii de autoritatea pârâtă.
Examinând pe fond cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, instanţa de fond a constatat că este întemeiată şi urmează a fost admisă, având în vedere că nu a fost justificat în niciun fel refuzul de executare a obligaţiei în termenul de cel mult 5 luni de la data înregistrării cererii, prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, republicată.
S-a observat că însăşi fixarea termenului la care Comisia a efectuat verificările impuse de art. 11 din lege, pentru data de 27 ianuarie 2011, s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, în condiţiile în care termenul de 5 luni prevăzut de lege s-a împlinit la data de 17 ianuarie 2011.
În baza dispoziţiilor art. 274 şi art. 276 C. proc. civ., pârâta a fost obligată la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant, constând în taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar aferente pretenţiilor admise.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în cauză este incident motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., hotărârea primei instanţe fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii.
Instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, în mod greşit a interpretat şi aplicat legea, admiţând în parte acţiunea reclamantei, respingând excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată şi obligând recurenta-pârâtă să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei.
Admiţând faptul, cum greşit reţine instanţa de fond, că la data judecării cauzei s-a împlinit termenul de 5 luni prevăzut de Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, cu toate că investirea instanţei s-a făcut înaintea sesizării autorităţii în cauză, s-ar institui o nouă regulă în materia contenciosului administrativ, în sensul că orice persoană care consideră că va fi vătămată într-un drept de-al său se poate adresa în prealabil instanţei de judecată şi apoi, autorităţii publice. În acest caz vorbim de o vătămare viitoare şi prezumtivă a vreunui drept, de către o autoritate publică care este în totală contradicţie cu prevederile art. 1 alin (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică se poate adresa instanţei de contencios."; cât şi cu art. 11 din aceeaşi lege prin care sunt indicate termenele exprese înăuntrul cărora poate fi introdusă acţiunea în contencios administrativ.
Cât priveşte obligarea recurentei-pârâte ";să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei"; recurenta arată că prin O.U.G. nr. 5/2010 s-a dispus înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pentru a asigura şi aplica procedura legală de acordare, redobândire, renunţare şi retragere a cetăţeniei române, instituţie devenită operaţională în luna septembrie-octombrie 2010, ca urmare a completării numărului de angajaţi prevăzut în organigrama Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, astfel cum a fost aprobat prin O.U.G. nr. 5/2010, drept pentru care consideră că termenul de analizare a condiţiilor de acordare curge de la data operaţionalizării Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. Chiar în preambulul O.U.G. nr. 5/2010 această instituţie este înfiinţată în scopul creării cât mai rapide a instrumentelor legale prin care Comisia pentru Cetăţenie să poată soluţiona cererile de redobândire şi acordare în termenele prevăzute de lege.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes invocată de intimat, Înalta Curte reţine că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare, pentru considerentele în continuare arătate.
Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Deşi, codul de procedură civilă nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Din această perspectivă, în ceea ce priveşte interesul pârâtei de a promova prezentul recurs, instanţa constată că legitimarea acesteia este justificată.
De altfel, ordinul a fost emis în timpul soluţionării recursului.
Pe fondul recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Cererea reclamantului a fost înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la data de 16 iulie 2010.
În conformitate cu art. 141 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române s-a stabilit ca termen de soluţionare a cererilor termenul de 5 luni prevăzut de lege.
Termenul de 5 luni prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei.
Faţă de situaţia de fapt existentă, nesoluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei, având în vedere cauzele obiective, poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ.
În cauza de faţă, până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege pentru soluţionarea acestora.
Prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât şi public”.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul-intimat s-a adresat în mai multe rânduri, solicitând redobândirea cetăţeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Problema care se impune a fi rezolvată în cauza de faţă este legată de termenul în care autorităţile române trebuie să soluţioneze cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Potrivit art. 141 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, autorităţile române trebuie să soluţioneze cererea în 5 luni.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că autoritatea pârâtă nu a respectat termenul de soluţionare, respectiv 5 luni de la înregistrarea cererii.
Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurentă privind faptul că legiuitorul nu prevede un termen expres pentru emiterea ordinului, câtă vreme verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei trebuie să se încadreze în 5 luni de la data înregistrării cererii, iar instituţia recurentă ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situaţiei create conform obligaţiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuţiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimatul N.I.
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, împotriva sentinţei civile nr. 538 din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 675/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 994/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
