ICCJ. Decizia nr. 1/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Deczia nr. 74/2014
Dosar nr. 339/45/2012
Şedinţa publică de la 14 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 aprilie 2012, reclamantul O.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat anularea actului încheiat de Comisia nr. 1, respectiv a Procesului verbal din data de 27 februarie 2012, prin care i s-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de executor judecătoresc stagiar, şi obligarea pârâtului să emită ordinul de numire în funcţia de executor judecătoresc stagiar, având în vedere neconstituţionalitatea şi nelegalitatea termenului prevăzut de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, precum şi a excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de reclamant.
Prin încheierea din 12 iunie 20L2, Curtea a admis cererea reclamantului, sesizând Curtea Constituţionala în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011, în partea referitoare la sintagma: „până la data de 31 mai 2011”, dispunând continuarea judecaţii.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 208 din 25 iunie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea introdusă de reclamantul O.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, la data de 19 mai 2011, O.V. a încheiat cu SC V.R. SA un contract de muncă, ce a fost înregistrat sub nr. 2558, având ca obiect „prestări servicii în cadrul Corpului Executorilor Bancari”, pe perioadă nedeterminată, şi că, prin informarea din 21 martie 2012, angajatul a fost încunoştiinţat de faptul că „postul ocupat în prezent urmează să fie desfiinţat”, avându-se în vedere prevederile Legii nr. 287/2011.
În baza prevederilor Legii nr. 287/2011, reclamantul a solicitat Ministerului Justiţiei, prin cererea înregistrată din 10 februarie 2012, să fie numit executor judecătoresc şi că această cerere a fost respinsă, pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se face o atare numire.
Împotriva soluţiei cuprinse în procesul verbal încheiat la data de 27 februarie 2012, de către Comisia nr. 1, constituită prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 124/C/2012, petentul a formulat plângere la data de 25 martie 2012, petiţie ce a fost respinsă prin adresa din 05 aprilie 2012, fapt ce a determinat reclamantul să promoveze prezenta acţiune, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a constatat că reclamantul a dobândit calitatea de executor bancar din momentul în care Ministerul Justiţiei a efectuat legala înregistrare, conform prevederilor art. 9 alin. l) din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2628/1999 pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, urmare a cererii făcută de SC V.R. SA, la data de 21 iunie 2011, şi că cererea celui în cauză de a fi numit executor judecătoresc stagiar, înregistrată la Ministerul Justiţiei din 10 februarie 2012, a fost formulată înlăuntrul termenului prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 287/2011.
A reţinut, însă, că indiferent de faptul că reclamantul avea, la data formulării menţionatei cereri, statut de executor bancar şi că ea s-a depus înlăuntrul termenului de 3 luni, prevăzut de norma legală evocată, această împrejurare nu obligă pe pârât să aprobe cererea de numire a celui în cauză în funcţia de executor judecătoresc, în condiţiile de excepţie prevăzute de Legea nr. 287/2011, chiar dacă, conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 287/2011, corpurile proprii de executori şi executorii instituţiilor de credit urmau să îşi înceteze activitatea, trecerea din corpul executorilor bancari în corpul executorilor judecătoreşti neputându-se efectua decât în condiţiile de reglementare evocate, care erau obligatorii pentru pârât şi de neînlăturat.
Dobândirea calităţii de executor judecătoresc, fără concurs sau examen de admitere şi fără îndeplinirea condiţiilor privind plata taxelor de admitere în profesie, prevăzute de reglementările aplicabile în materie, nu opera de drept, de ea putând beneficia doar executorii înregistraţi în condiţiile legii, la Ministerul Justiţiei, „până la data de 31 mai 2011”.
Curtea a apreciat că nu pot face obiectul controlului judecătoresc motivele pentru care legiuitorul a decis că doar executorii bancari care erau înregistraţi în condiţiile legii, la Ministerul Justiţiei, „până la data de 31 mai 2011”, pot solicita să fie numiţi ca executori judecătoreşti, întrucât stabilirea acestui moment ţine de dreptul suveran de apreciere al legiuitorului.
A reţinut, de asemenea, faptul că trecerea din corpul executorilor bancari în corpul executorilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 287/2011, se constituie într-un regim de favoare, şi că, în atare condiţii, nimeni şi nimic nu poate obliga puterea legislativă să extindă aceste facilitaţi şi beneficii dincolo de momentul pe care ea l-a stabilit prin art. 1 alin. (1) din citata normă legală, întrucât acest mod de acţiune ţine în mod strict de politicile pe care Parlamentul consideră că se impune să le promoveze într-un domeniu de activitate sau altul, fără ca în acest fel să se aducă atingere vreunei norme constituţionale.
Recursul
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs reclamantul O.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul O.V. a arătat că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile subrogându-se competenţelor Curţii Constituţionale, atunci când a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi în acelaşi timp a dispus termen pentru judecarea fondului.
Se arată că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a motivat sentinţa recurată chiar şi din punctul de vedere al neconstituţionalităţii termenului de 31 mai 2011 depăşindu-şi atribuţiile şi competenţele.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată arătând că nici unul din motivele invocate nu sunt incidente în ceea ce priveşte hotărârea criticată(fila. 33 şi urm. recurs).
De asemenea, în faţa instanţei de recurs a fost trimisă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 983/13 noiembrie 2012 – prin care a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare - excepţie invocată de O.V. - în Dosarul nr. 339/45/2012 (fila 22 recurs).
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în materie şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată formulată, s-a solicitat anularea procesului verbal din data de 27 februarie 2012 prin care Comisia numită în temeiul O.M.J. nr. 124/C/2012 a respins cererea privind dobândirea calităţii de executor judecătoresc stagiar, recunoaşterea calităţii de executor judecătoresc stagiar şi obligarea pârâtului să emită ordin de numire în funcţia executor judecătoresc stagiar, având în vedere neconstituţionalitatea şi nelegalitatea termenului prevăzut de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 287/2011.
Legislaţia aplicabilă
Potrivit art. 1 din Legea nr. 287/2011„alin. (1) Executorii înregistraţi in condiţiile legii la Ministerul Justiţiei până la data de 31 mai 2011, aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care desfăşoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puţin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiţi, la cerere, în funcţia de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condiţiile generale prevăzute la ari. 15 lit. a) -f) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată.
(2) Executorii aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc stagiar.(...)"
Conform dispoziţiilor art. 9 din O.M.J. nr. 2628/C/1999 potrivit cărora:
„În termen de 10 zile de la numirea unei persoane în funcţia de executor bancar conducerea băncii va solicita Ministerului Justiţiei înregistrarea executorului bancar în evidenţa specială întocmită la compartimentul de resort, scop în care se vor prezenta ştampila acestuia, specimenul lui de semnătură, datele privind starea sa civilă, domiciliul şi studiile efectuate.
După confirmarea în scris a înregistrării prevăzute la alin. (1) executorul bancar poate exercita efectiv atribuţiile ca atare, în baza legitimaţiei de serviciu eliberate sub semnătura conducătorului băncii."
Conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nrdin. 554/2004:
„(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond."
- Înalta Curte constată că este nefondat motivul de recurs privind continuarea judecăţii pe fondul cauzei de către instanţa de fond, în condiţiile în care a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare.
Se reţine că recurentul - reclamant este în eroare atunci când susţine că instanţa de fond trebuia să dispună suspendarea judecării pe fond.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 – instanţa de judecată după ce verifică admisibilitatea cererii de sesizare potrivit alin. (1) şi (3), va dispune trimiterea către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate, printr-o încheiere motivată care cuprinde punctele de vedere ale părţii şi opinia instanţei, neexistând nicio obligaţie de a suspenda judecarea cauzei până soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
- Nici ipoteza menţinută de prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu poate să fie reţinută deoarece excepţia de neconstituţionalitate se referă la prevederile art. 1 din Legea nr. 287/2011 şi nu priveşte vreun text dintr-o O.G.
- În ceea ce priveşte consideraţiile instanţei de fond privind sintagma „31 mai 2011”, se consideră că în mod corect a interpretat instanţa de fond această prevedere legală (art. 1 din Legea nr. 287/2011).
Este de necontestat împrejurarea că cererea reclamantului privind înregistrarea în evidenţa specială a executorilor bancari a fost soluţionată la data de 27 iunie 2011 – ulterior termenului de 31 mai 2011 - prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011, care este termen de decădere.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 938 din 3 noiembrie 2012 - s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 invocată de recurentul – reclamant în faţa instanţei de fond, reţinându-se că reglementarea termenului de 31 mai 2011 vizează data până la care Statutul profesional al persoanelor aparţinând corpurilor executorilor organizate în cadrul instituţiilor de credit şi al celor financiare nebancare sunt avute în vedere de legiuitor în reglementarea dreptului acestora de a deveni executor judecătoresc, la cerere, fără susţinerea unui examen.
Potrivit aceluiaşi raţionament, instanţa de fond a constatat în mod corect că această dispoziţie de favoare, respectiv de stabilire a unui termen limită ţine de dreptul suveran de apreciere al legiuitorului.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de recurs care să atragă casarea sau modificarea sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de O.V. împotriva sentinţei nr. 208 din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1610/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1014/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
