ICCJ. Decizia nr. 10/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 10/2013
Dosar nr. 881/45/2011
Şedinţa publică de la 8 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanta SC "F. - T.F.I." SRL Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Feroviară Română, anularea deciziei emise în luna iulie 2011, prin care i s-a retras licenţa de transport feroviar nr. X/2010, precum şi a deciziei prin care i s-a retras certificatul de siguranţă, partea A şi B, din aceeaşi lună.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia puterii de lucru judecat, solicitând respingerea acţiunii, şi susţinând că măsurile adaptate sunt consecinţa neîndeplinirii de către reclamantă a cerinţelor impuse cu ocazia autorizării, ca operator de transport feroviar de călători.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 362 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi a respins atât excepţia puterii lucrului judecat, excepţie ridicată de pârâtă, cât şi acţiunea formulată de reclamanta S.C. F. - T.F.I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Feroviară Română - AFER.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că în iunie 2011, s-a efectuat o inspecţie de stat la SC F. T.F.I. SRL, ocazie cu care s-a constatat, printre altele, faptul că societatea dispune de trei salariaţi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei, ale căror contracte au fost suspendate în luna iulie 2010, că nu există documente specifice activităţii de instruire, că nu au fost întocmite documentele necesare examinării medicale a salariaţilor, pentru anul 2011, că a fost întreruptă activitatea de transport feroviar pentru o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, şi că nu sunt îndeplinite cerinţele în materie de competenţă profesională pentru tipurile de servicii pentru care s-a acordat licenţa de transport feroviar.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că, în urma acestor constatări, pârâta a dispus retragerea licenţei de transport feroviar nr. X/2010, prin actul din 7 iulie 2011, pe motiv că: "s-a întrerupt activitatea pentru 12 luni consecutive, începând cu data de 8 iulie 2010", că nu s-a dovedit că societatea "dispune de structuri organizatorice adecvate pentru exercitarea unui control operaţional şi a unei supravegheri sigure şi eficace a serviciilor de transport feroviar", că "nu mai îndeplineşte cerinţele în materie de competenţă profesională, precum şi cele privind deţinerea de material rulant motor cu caracteristicile tehnice şi de dotare impuse" şi că "nu a solicitat prelungirea termenului de reîncepere a activităţii de transport feroviar".
Prima instanţă a mai reţinut că prin Hotărârea nr. 9 din 4 august 2011, Consiliul de Conducere al Autorităţii Feroviare Română a respins contestaţia, menţinând decizia OLFR de retragere a licenţei nr. X/2010.
Din analiza actelor de la dosar, judecătorul fondului a constatat că excepţia autorităţii de lucru judecat este nefondată, având în vedere că; prin Sentinţa nr. 239 din 18 august 2011, Curtea de Apel Iaşi a soluţionat doar cererea de suspendare a executării deciziei emise de AFER, în luna iulie 2011, astfel că hotărârea pronunţată în acea cauză, are urmări doar în ceea ce priveşte executarea actului administrativ, nu şi în ceea ce priveşte fondul raportului juridic litigios.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a constatat că actul din 7 iulie 2011 emană de la autoritatea care a emis licenţa de transport feroviar nr. X/2010, că este semnat de reprezentantul legal al acestei autorităţi, că el se întemeiază pe nota de constatare nr. Y/2011, încheiată de ISF Iaşi, precum şi pe "declaraţia nr. Z/2011 dată de directorul general D.A.", şi că în cuprinsul actului sunt evidenţiate principalele deficienţe reţinute în sarcina operatorului de transport, astfel că sunt îndeplinite condiţiile de formă cerute de OMT nr. 535/2007.
De asemenea, având în vedere că reprezentantul legal al reclamantei a confirmat că SC F. T.F.I. SRL Iaşi şi-a suspendat activitatea de transport feroviar, începând cu data de 8 iulie 2010, iar în cauză nu sunt dovezi de natură să infirme constatările consemnate în cuprinsul notei încheiate la data de 29 iunie 2011, referitoare la faptul că s-a procedat la suspendarea contractelor de muncă încheiate cu salariaţii cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei, prima instanţă a constatat că măsura luată de pârâtă este în deplină concordanţă cu prevederile OMT nr. 535/2007.
Recursul
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a declarat recurs SC F. TFI SRL, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat în esenţă următoarele:
- Consideră recurenta că, în cazul de faţă intimata nu a făcut dovada existenţei unei decizii motivate, în formă scrisă, emisă în urma analizei situaţiei concrete, care trebuia făcută în cadrul organismului de licenţiere. Se arată că instanţa de fond a greşit atunci când a considerat că actul din 7 iulie 2011 este un act administrativ valid de retragere a unei licenţe de transport feroviar.
- Arată recurenta că este greşită interpretarea instanţei de fond în sensul că organismul de control a fost abilitat prin actul normativ să evalueze fiecare situaţie concretă apărută şi în funcţie de natura şi gravitatea încălcărilor constatate la regimul de transport feroviar licenţiat, să aplice sancţiunea suspendării ori a retragerii licenţei de transport feroviar, reprezentând o adăugare la lege.
- Recurenta a arătat de asemenea că, suspendarea activităţii de transport în anul 2010 a avut cauze obiective, care nu au avut vreo legătură cu modul de organizare a activităţii acesteia.
Susţine recurenta că în perioada de inactivitate este imposibilă perturbarea siguranţei circulaţiei pe calea ferată din cauză că un post nu este ocupat sau vreun salariat nu are efectuată vizită medicală.
Reluarea activităţii recurentei urma să se facă până la data de 23 august 2013, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din anexa I la H.G. nr. 1405/2007, dată până la care recurenta îşi planificase să îndeplinească toate cerinţele legale pentru a desfăşura activitate de transport feroviar.
- În ceea ce priveşte retragerea certificatelor de siguranţă, arată recurenta că aceasta reprezintă o măsură accesorie, anularea deciziei de retragere a licenţei determină şi anularea deciziei de retragere a certificatelor de siguranţă, fiind însă obligatorie dispoziţia instanţei de judecată.
În drept, cererea de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304, pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Pârâta - intimată Autoritatea Feroviară Română - AFER - a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Considerentele şi soluţia adoptată de instanţa de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
- Primul motiv de recurs este nefondat.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond în mod corect, actul prin care OLFR i-a retras reclamantei licenţa de transport feroviar - nr. X/2010, îndeplineşte exigenţele Ordinului nr. 535/2007, Anexa 1, art. 21(2) coroborat cu art. 23(1), neexistând în cauză condiţia denumirii actului prin care s-a hotărât retragerea licenţei.
De asemenea, este un act emis în formă scrisă şi prin faptul că face trimitere la nota de constatare nr. Y/2011 încheiată de ISF Iaşi şi pe Declaraţia nr. Z/2011 dată de directorul general D.A. este îndeplinită condiţia motivării actului administrativ, atât în fapt cât şi în drept.
Nu poate fi primită susţinerea recurentului în sensul că nu a avut loc o analiză corectă a situaţiei de fapt, actul a fost emis de autoritatea publică care a emis licenţa de transport, fiind semnată de reprezentantul său legal care şi-a însuşit neconformităţile în activitatea de control feroviar aşa cum au fost prezentate în nota de constatare.
- Interpretarea dată de instanţa de fond în sensul că organismul de control putea în urma evaluării situaţiei concrete să aplice măsurile cu caracter sancţionator în funcţie de gravitatea încălcărilor constatate este pertinentă câtă vreme în speţă natura încălcării nu duce la suspendarea licenţei de transport feroviar ci la retragerea acesteia - conform art. 19(1), Anexa 1, art. 21(2), art. 23(1).
În speţă, suspendarea licenţei de transport pentru motive precum întreruperea activităţii pentru 12 luni consecutive, fără a se comunica întreruperea acestei activităţi pentru 6 luni sau nesolicitarea după 6 luni a prelungirii termenului de reîncepere a activităţii - art. 23 (2) din Anexa 1 la OMTC nr. 535/2007,- nu ar fi constituit o sancţiune veritabilă, neavând ce suspenda din moment ce activitatea era deja întreruptă de peste 12 luni.
- Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta nu a produs dovezi contrare celor reţinute în nota de constatare iar prin declaraţiile directorului general (D.A.) al recurentei, acesta a arătat că şi-a suspendat activitatea de transport feroviar din data de 8 iulie 2010 iar materialul rulant de cale ferată de care dispunea nu a fost înmatriculat în România - acestea reprezentând întocmai constatările echipei de control.
Referirile recurentei privind calamităţile naturale şi motivele pentru care nu mai dispune de personal de exploatare apt pentru efectuarea serviciilor de transport feroviar de marfă şi călători - nu sunt de natură a schimba constatările efectuate cu ocazia inspecţiei, în fapt luându-se act de existenţa unor neconformităţi în activitatea de operator transport feroviar - arătate mai sus şi necontestate de recurent ci doar explicate într-un mod sau altul.
- În privinţa celui de-al patrulea motiv de recurs, se reţine că nu există o critică veritabilă privind retragerea certificatelor de siguranţă în urma retragerii licenţei de transport feroviar în conformitate cu prevederile art. 19(2) din Ordinul MT nr. 535/2007, recurentul însuşi este de acord cu consecinţa ce derivă din retragerea licenţei de transport feroviar.
Neexistând motive pentru anularea actului administrativ prin care s-a dispus măsura sancţionatorie a retragerii licenţei de transport feroviar rezultă că şi retragerea certificatelor de siguranţă este legală şi temeinică.
Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinţei recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC "F. T.F.I." S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 362 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 940/2013. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 1191/2013. Contencios → |
|---|
