ICCJ. Decizia nr. 12/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 12/2013
Dosar nr. 4092/2/2012
Şedinţa publică de la 8 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Oraş Negreşti, judeţul Vaslui, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 26292 din 5 aprilie 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suspendarea executării acestuia se impune pentru împiedicarea producerii unei pagube iminente, întrucât s-au stabilit în mod nelegal corecţii prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 pentru presupuse nereguli la derularea unei operaţiuni de achiziţie publică prin licitaţie a unor lucrări, activitate desfăşurată înainte de intrarea în vigoare a respectivului act normativ, legea fiind aplicată retroactiv.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a solicitat respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect.
Prin Sentinţa nr. 3580 din 29 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Oraş Negreşti, judeţul Vaslui, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că în urma controlului efectuat la Unitatea Administrativ-Teritorială Oraş Negreşti, jud. Vaslui, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 26292 din 5 aprilie 2012, a stabilit corecţii financiare aferente proiectului în sumă totală de 7.025.764,83 RON.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că împotriva acestei note, entitatea verificată a formulat contestaţie, ulterior fiind emisă, de către aceeaşi structură, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 29610 din 19 aprilie 2012, aferentă aceluiaşi proiect, prin care s-au verificat aceleaşi aspecte şi s-au constatat aceleaşi nereguli, stabilindu-se aceleaşi corecţii financiare, precum şi o creanţă bugetară de 9.150 RON.
Judecătorul fondului a constat că în speţă, prin emiterea celei de-a doua note de constatare, rectificativă, aceasta a preluat efectele juridice ale primei note, care, deşi nu a fost revocată, nu mai este aptă să producă efecte juridice, a căror întrerupere vremelnică să fie posibilă prin hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs Unitatea Administrativ-Teritorială Oraş Negreşti, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii în sensul că a nesocotit toate argumentele prezentate în dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurenta a susţinut că executarea sancţiunilor (corecţiilor) menţionate în actul administrativ a cărui suspendare a solicitat, este de natură să producă un prejudiciu material viitor şi previzibil, respectiv obligarea la plata de penalităţi de întârziere, sistarea lucrărilor de către constructor, ca efect al neplăţii facturilor şi blocarea localităţii, în cazul sistării lucrărilor pe şantiere.
Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MADRP) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Examinând sentinţa recurată în raport de criticile formulate de recurentă, faţă de apărările intimatei şi de prevederile legale incidente dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greşita aplicare şi interpretare a legii, în considerarea celor în continuare prezentate.
Astfel cum în mod constant a hotărât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa în această materie, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, se cer a fi îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalităţii actului a cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă "pipăire" a fondului.
Din această perspectivă, instanţa de recurs apreciază că în mod corect s-a reţinut prin hotărârea atacată că pentru a fi suspendată executarea actului este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, condiţie care în speţă nu este îndeplinită având în vedere faptul că prin emiterea celei de-a doua note de constatare nr. CA 29610 din 19 aprilie 2012 aceasta a preluat efectele juridice ale primei note, respectiv nota de constatare nr. CA 26292 din 5 aprilie 2012, care deşi nu a fost revocată, nu mai poate produce efecte juridice, astfel că întreruperea vremelnică a executării acesteia să poată fi dispusă printr-o hotărâre pronunţată de instanţa de contencios administrativ în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat în cauză rezultă că recurenta-reclamantă a formulat contestaţie şi împotriva notei de constatare nr. 29610 din 19 aprilie 2012 prin care a fost rectificată nota nr. 26292 din 5 aprilie 2012, rectificare care nu a modificat cuantumul debitului datorat, iar cererea de suspendare a executării notei rectificative constituie obiectul unui alt dosar, respectiv Dosarul nr. 4265/2/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Criticile recurentei-reclamante vizând greşita apreciere a instanţei de fond în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt nefondate întrucât actul administrativ a cărui suspendare a executării s-a solicitat a fost revocat prin nota rectificativă nr. 29610 din 19 aprilie 2012 şi în consecinţă îndeplinirea acestor condiţii legale urmează a fi examinate de către instanţa de contencios administrativ sesizată cu cererea de suspendare formulată cu privire la această notă.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Oraş Negreşti Vaslui împotriva Sentinţei civile nr. 3580 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1186/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1204/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
