ICCJ. Decizia nr. 1233/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 1233/2013
Dosar nr. 5788/4/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 11 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 26 octombrie 2012 sub nr. 4703/232/2012, petenta SC A.I. SRL, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - C.S.T.R.I. Cestrin, a contestat procesul - verbal de contravenţie din 20 august 2012 emis de intimată, susţinând netemeinicia şi nelegalitatea acestuia.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin Rezoluţia din data de 21 februarie 2013, Judecătoria Găeşti a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, înaintarea pe cale administrativă a cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 10465 din data de 16 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, s-a admis excepţia privind necompetenţa teritorială a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Găeşti.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suspendându-se soluţionarea cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut in vedere că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 modificată şi completată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, fiind instituită o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta.
În condiţiile în care localitatea în care a fost săvârşită contravenţia se află în raza de competenţă a Judecătoriei Găeşti, s-a apreciat că acestei instanţe urmează a i se înainta cauza.
A reţinut, de asemenea, pe de o parte că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanţei anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 şi a Legii nr. 2/2013, iar pe altă parte, că prezenta speţă nu se încadrează în dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 2/2013, nefiind vorba de un proces în materia contenciosului administrativ, ci de unul în materie contravenţională.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reţine că la data de 20 august 2012 a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie, prin care s-a reţinut săvârşirea de către contestatoare a contravenţiei constând în aceea că a circulat cu autovehiculul fără a deţine rovinietă valabilă.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 26 octombrie 2012, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 101introdus prin art. 3 din Legea nr. 2/2013 „Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
De asemenea, se apreciază că dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele în prima instanţa, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judeca de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate în acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor în primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acesteia legi, din denumirea Secţiunii a 2-a, intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".
Totodată, înalta Curte reţine că prevederile alin. (1) - (4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce priveşte litigiile aflate în fond la curţile de apel şi în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.
Cum din procesul-verbal de contravenţie rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este pe Al Km 70+460m localitatea Petreşti, Jud. Dâmboviţa, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Găeşti.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC A.I. SRL şi C.N.A.D.N.R. SA - Cestrin în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 837/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1234/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
