ICCJ. Decizia nr. 1234/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 1234/2013
Dosar nr. 11246/281/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 11 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin plângerea contravenţională înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 4 aprilie 2012 sub nr. 4097/94/2012, petentul P.G.V., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - C.S.T.R.I. Cestrin, a contestat procesul - verbal de contravenţie din 22 februarie 2012 emis de intimată, susţinând netemeinicia şi nelegalitatea acestuia.
Prin sentinţa nr. 4604 din 15 octombrie 2012, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, având în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2251 din data de 4 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost modificată O.G. nr. 15/2002 şi a fost introdus art. 101 potrivit căruia plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, dispoziţiile procedurale fiind de imediată aplicare.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 17403 din data de 17 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, s-a admis excepţia privind necompetenţă teritorială a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cornetu.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suspendându-se soluţionarea cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut in vedere că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 modificată şi completată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, fiind instituită o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta.
În condiţiile în care localitatea în care a fost săvârşită contravenţia se află în raza de competenţă a Judecătoriei Cornetu, s-a apreciat că acestei instanţe urmează a i se înainta cauza.
A reţinut, de asemenea, pe de o parte că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanţei anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 şi a Legii nr. 2/2013, iar pe altă parte, că prezenta speţă nu se încadrează în dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 2/2013, nefiind vorba de un proces în materia contenciosului administrativ, ci de unul în materie contravenţională.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În fapt se reţine că la data de 22 februarie 2012 a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie seria R12 nr. 0108688, prin care s-a reţinut săvârşirea de către contestator a contravenţiei constând în aceea că a circulat cu autovehiculul fără a deţine rovinietă valabilă.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 4 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea de către Judecătoria Cornetu a dispoziţiilor art. 101 introdus prin art. 3 din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele în prima instanţa, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal investite se judeca de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate în acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor în primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acesteia legi, din denumirea Secţiunii a 2-a, intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1) - (4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce priveşte litigiile aflate în fond la curţile de apel şi în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.
Cum din procesul-verbal de contravenţie rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este pe A2 Km 12+450m Glina Jud. Ilfov, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Cornetu.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.G.V. şi C.N.A.D.N.R. SA - Cestrin în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1233/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1369/2013. Contencios → |
|---|
