ICCJ. Decizia nr. 1369/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1369/2013
Dosar nr. 213/43/2012
Şedinţa publică de la 22 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Curţii de apel
Prin încheierea nr. 119 din 10 iulie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrative şi fiscal, a anulat ca netimbrată cererea de suspendare formulată de Comuna Ceauşu de Câmpie, prin primar în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi M.F.P.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constat că reclamanta a fost citată cu menţiune de a achita taxa de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei, dar nu a înţeles să se conformeze acestei dispoziţii legale.
Faţă de aceste împrejurări şi având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit sancţionându-se cu anularea cererii, prima instanţă a admis excepţia de netimbrare invocată din oficiu şi a anulat acţiunea, ca netimbrată.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva încheierii nr. 119 din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Comuna Ceauşu de Câmpie, prin Primar, invocând prevederile art. 299 şi următoarele C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că, fiind perioada de concedii, citaţia cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru nu a ajuns în timp util în vederea îndeplinirii obligaţiei legale, dar că, ulterior a îndeplinit acestă obligaţie, dovada în acest sens urmând a fi anexată cererii de recurs.
II. Considerentele Înaltei Curţi a asupra recursului
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune principală în anularea art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, având ca petit secundar şi suspendarea executării acestui act normativ.
Prima instanţă a anulat cererea de chemare în judecată, întrucât a constatat că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală de a achita taxa de timbru, deşi a fost citată cu menţiune în acest sens, soluţie pe care instanţa de control judiciar o împărtăşeşte.
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 „(1) Taxele judiciare de timbru se platesc anticipat.”
Examinând actele dosarului, instanţa de control judiciar constată că recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit această obligaţie de plată a taxei la momentul înregistrării acţiunii sale şi nici ulterior, la dosarul curţii de apel neregăsindu-se nicio dovadă în acest sens.
Criticile recurentei sunt pur formale şi fără susţinere probatorie.
De altfel, nici în faza procesuală a recursului, deşi recurenta a afirmat că va face dovada achitării taxei de timbru pentru cererea de chemare în judecată, această probă nu a fost depusă la dosar.
În aceste condiţii, faţã de neîndeplinirea obligaţiei de platã a taxei de timbru datorate, conform art. 20 din Legea 146/1997, în mod corect instanţa de fond a aplicat prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând cererea ca netimbrată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comuna Ceauşu de Câmpie, prin Primar împotriva încheierii nr. 119 din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1234/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1398/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
