ICCJ. Decizia nr. 134/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 134/2013
Dosar nr. 2885/112/2011
Şedinţa de la 15 ianuarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 2041/122/2011, C.C. în calitate de reprezentant al soţiei sale C.F.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Ordinului nr. 1534/2011 al Preşedintelui Curţii de Conturi a României, prin care a fost suspendat contractul individual de muncă, conform prevederilor art. 52 lit. c) C. muncii.
Prin încheierea din data de 3 noiembrie 2011, Tribunalul Giurgiu a admis excepţia lipsei competenţei materiale a completului specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal şi a fost scoasă cauza de pe rol şi a fost trimis dosarul la completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, reţinându-se că soţia reclamantului nu este funcţionar public, ci angajat al pârâtului cu contract individual de muncă.
2. Hotărârea Tribunalului
Prin Sentinţa nr. 13/LM din 18 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 2855/122/2011 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi calitatea de act administrativ al Ordinului contestat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că:
3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin Sentinţa nr. 2739 de la 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia conflicte de muncă şi constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului ivit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a apreciat că raportul juridic dedus judecăţii este unul de dreptul muncii şi nu unul de drept administrativ, întrucât acţiunea vizează litigiul izvorât între părţi cu privire la suspendarea unui contract individual de muncă.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Înalta Curte reţine că instanţa competentă în soluţionarea cererii introductive a reclamantului este Tribunalul Giurgiu, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, având în vedere obiectul litigiului şi calitatea persoanei fizice titulară a raportului de drept supus judecăţii.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un conflict de muncă, deoarece acţiunea vizează contestarea unui ordin emis în cadrul raporturilor de muncă, iar actele normative ce reglementează drepturile de natură contractuală ale reclamantei, incidente în cauză, stabilesc această competenţă.
Aşa cum rezultă din Ordinul contestat, soţia reclamantului, în calitate de salariat al pârâtului, auditor public extern, avea încheiat un contract individual de muncă, fiind în raporturi de muncă cu pârâtul şi nu în raporturi de serviciu.
Astfel, Înalta Curte a constatat că cererea formulată de reclamantă vizează actul emis prin care a fost suspendat contractul individual de muncă, urmare a trimiterii în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, iar raportul juridic dedus judecăţii nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ.
De asemenea, Înalta Curte reţine că reclamanta nu are calitatea de funcţionar public, iar în cauza de faţă, raportul juridic născut este fără putinţă de tăgadă unul de dreptul muncii, pârâtul fiind emitentul actului atacat în calitate de unitate care a încheiat contractul individual de muncă cu reclamanta.
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.F. reprezentată de C.C. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 281/2013. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 126/2013. Contencios → |
|---|
