ICCJ. Decizia nr. 126/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 126/2013
Dosar nr. 601/2/2012
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
La data de 24 ianuarie 2012 reclamantul T.D. a formulat o cerere adresată Curţii de Apel Bucureşti, prin care a solicitat autorizarea unei negocieri cu Ministerul Muncii ori şansa de a cere despăgubiri.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 6 aprilie 2012 a fost suspendată judecarea cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ., instanţa constatând că reclamantul nu a îndeplinit cerinţele instanţei cu privire la precizarea pârâtului şi a sediului acestuia, pretenţiile formulate, temeiul de drept al acţiunii, precum şi depunerea la dosar a unor exemplare suficiente pentru comunicare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea de la data de 1 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei privind pe reclamantul T.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rezoluţia aplicată, cu prilejul înregistrării cererii de chemare în judecată, instanţa a pus în vedere reclamantului să precizeze pârâtul şi sediul acestuia, pretenţiile formulate şi temeiul de drept al acţiunii, precum şi să depună cererea precizatoare în suficiente exemplare pentru instanţă şi comunicare.
În şedinţa publică din 6 aprilie 2012 instanţa a dispus suspendarea judecăţii, luând act că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor anterior menţionate.
La data de 1 iunie 2012 reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere, prin care a indicat pârâtul şi sediul acestuia şi a arătat că solicită o pensie în cuantum de 3.500 RON şi 15.000.000 RON despăgubiri.
Curtea a constatat că această cerere nu satisface exigenţele art. 112 C. proc. civ., întrucât nu rezultă din cuprinsul cererii precizatoare care este temeiul obligării pârâtului la plata unei pensii de 3.500 RON şi la plata despăgubirilor de 15.000.000 RON, fiind imposibil de stabilit natura litigiului de faţă, astfel că a respins cererea de repunere pe rol.
3. Recursul declarat de T.D.
Reclamantul a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă arătate, fără a motiva cererea.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat, situaţie în care va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 306 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3021 C. proc. civ., a constatat că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Întrucât recurentul nu a respectat dispoziţiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancţiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de T.D. împotriva Încheierii din 1 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 134/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 842/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
