ICCJ. Decizia nr. 1401/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1401/2013
Dosar nr. 7232/302/2009*
Şedinţa publică de la 22 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 928 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinse ca neîntemeiate: excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Economiei, excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de intervenienta SC E. SA, excepţia tardivităţii excepţiei de nelegalitate invocată de intervenienta SC E. SA, excepţia prematurităţii excepţiei de nelegalitate invocată de intervenienta SC E. SA, excepţia lipsei de interes invocată de intervenienta SC E. SA şi excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de intervenienta SC E. SA. şi excepţia de nelegalitate formulată de reclamantul V.M.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, intervenienta SC E. SA şi chematul în garanţie A.V.A.S.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că:
-excepţia autorităţii de lucru judecat este neîntemeiată deoarece puterea de lucru judecat există când a fost pronunţată o soluţia pe fondul cauzei, iar prin a doua cerere în judecată se solicită o nouă soluţie pe fondul cauzei.
În speţă, excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată în raport de sentinţa civilă nr. 486 din 10 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin care a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea reclamantului V.M.A. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului prin decizia nr. 4070 din 06 octombrie 2009.
S-a constatat că în prezenta cauză instanţa are de soluţionat o excepţie de nelegalitate a aceluiaşi act administrativ, dar soluţie pe excepţie este utilă doar în procesul suspendat pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti nu şi pentru alte cauze.
Cu privire la sentinţa civilă nr. 1247 din 24 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 31521/3/2008, (irevocabilă prin decizia nr. 3783 din 19 august 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin care a fost respins recursul ca nefondat) se apreciază că nu se poate constata autoritatea de lucru judecat deşi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată aceeaşi excepţie de nelegalitate. Excepţia de nelegalitate este un incident procedural ce trebuie soluţionat în legătură cu litigiul suspendat de instanţa care a trimis excepţia spre soluţionare instanţei de contencios administrativ, soluţia fiind valabilă doar în acel proces.
Aceiaşi situaţie se constată şi cu privire la sentinţa civilă nr. 285 din 19 ianuarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 7228/302/2008 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, dosar, irevocabilă prin decizia nr. 3549 din 15 iulie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respins recursul (Intervenientă SC E. SA).
Referitor la excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de SC E. SA s-a constatat că este neîntemeiată, întrucât susţinerile pe această excepţie vizează fondul excepţiei de nelegalitate şi nu admisibilitatea excepţiei.
Cu privire la excepţia tardivităţii excepţiei de nelegalitate s-a constatat că este neîntemeiată întrucât legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual (cum este certificatul contestat în prezenta cauză)poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, indiferent de data emiterii acestuia conform art. 4 din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că excepţia trebuie analizată în raport de sintagma „indiferent de data emiterii acestuia”, dar ţinând cont de principiile neretroactivităţii legii, securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la justiţie, acest aspect vizează fondul cauzei şi nu termenul în care a fost invocată excepţia de nelegalitate.
2.Calera de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul V.M.A. considerând-o netemeinică şi nelegală.
În cadrul motivelor de recurs s-a invocat:
-art. 304 pct. 4 C. proc. civ. - instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Au fost invocate dispoziţiile art. 16 din Constituţie, art. 124 alin. (1) din Constituţie, prevederile Legii nr. 303/2004 şi Cartei Universale a Judecătorilor.
În cauză instanţa a fost sesizată cu excepţia de nelegalitate a actului administrativ pentru că art. 4 din Legea nr. 554/2004 sancţionează actele administrative ilegale, dar a respins-o invocând o „soluţie de principiu” nefăcută public până în prezent, deşi singura posibilitate de unificare a practicii judiciare o constituie recursul în interesul legii.
Eliminarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, legea în vigoare, constituie o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, mai ales că excepţiile de neconstituţionalitate au fost respinse.
În considerarea dreptului comunitar, instanţele, susţine recurentul, trebuie să aibă în vedere prevederile art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1.
-art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - instanţa a încălcat formele de procedură precizate sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Instanţa de fond, a arătat recurentul, a încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii, judecând pe considerente străine de natura juridică.
Poziţia instanţei de fond de a se limita la aplicarea fără nicio analiză a „soluţiei de principiu” ar crea, în opinia recurentului, o incompatibilitate generală a judecătorilor, ceea ce ar încălca principiile constituţionale şi ale Convenţiei şi se creează un „cerc vicios” pentru că actele nu pot fi anulate pe calea dreptului comun şi nu pot fi analizate pe calea excepţiei de nelegalitate.
-art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Deşi hotărârea trebuie să fie clară, coerentă, lipsită de ambiguitate şi contradicţii, iar, în speţă, instanţa a făcut aprecieri generice cu referire la prevederile comunitare, dar nu a prezentat propriile convingeri.
-art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia.
Actul administrativ supus analizei excepţiei de nelegalitate este un act administrativ cu caracter individual nenormativ, care nu creează norme juridice cu caracter general, cu atât mai mult cât însuşi directorul general a recunoscut că suprafaţa de teren nominalizată în titlu nu mai corespunde realităţii şi, de aceea, consideră recurentul ar fi incident acest articol.
-art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Se critică soluţia instanţei de fond pentru că are ca temei „soluţia de principiu din 26 mai 2008” a judecătorilor Secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care nu are putere şi nu poate fi asemănată cu o decizie în interesul legii.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 1995 a generat 50 de litigii, iar judecătorii nu vor să analizeze nelegalitatea acestui act.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi, pe fond, admiterea excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis intimatei SC E. SA.
Intimata SC E. SA a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia autorităţi de lucru judecat deoarece excepţia certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost invocată şi în Dosarul nr. 31521/3/2008, Dosarul nr. 95/302/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti, iar acţiunea în anulare a fost şi ea respinsă în Dosarul nr. 6743/2/2008 a aceleiaşi instanţe, soluţie irevocabilă.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat, dar pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1995 emis în favoarea intimatei SC E. SA Bucureşti.
Excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de Ministerul Economiei a fost respinsă de instanţa de fond ca neîntemeiată, dar a fost invocată, în cadrul recursului, prin întâmpinare de către intimata SC E. SA.
Anterior prezentului litigiu, pe rolul instanţelor au fost înregistrate alte cauze ce au avut ca obiect excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1995 emis în favoarea intimatei SC E. SA Bucureşti, ce au fost soluţionate prin sentinţa nr. 12417 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 3783 din 19 august 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 1906 din 06 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin adresa nr. 3968 din 29 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi sentinţa nr. 285 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 3549/15.072010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, toate soluţiile fiind de respingere a excepţiei de nelegalitate invocată.
Autoritatea de lucru judecat presupune identitatea de părţi, obiect şi cauză.
Deşi excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare, chiar şi în cazul acesteia poate fi analizată autoritatea de lucru judecat în situaţia în care există litigii având ca obiect excepţia de nelegalitate a aceluiaşi act administrativ, între aceleaşi părţi şi fiind invocate aceleaşi motive de nelegalitate deoarece în virtutea autorităţii de lucru judecat, chestiunea tranşată de către instanţă nu mai poate fi repusă în discuţie într-un alt litigiu, asigurându-se astfel stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice.
Din analiza hotărârilor pronunţate rezultă că motivele excepţiei de nelegalitate au fost aceleaşi în cauzele soluţionate şi fiind îndeplinită condiţia triplei identităţi se constată autoritatea de lucru judecat.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată şi respinsă excepţia de nelegalitate, constatând autoritatea de lucru judecat.
Fiind soluţionat recursul în baza unei excepţii nu mai pot fi analizate celelalte motive de recurs invocate de recurent.
Însă, pentru a nu permite , în principiu, ca promovarea unui drept să se facă prin intermediul unei ilegalităţi, trebuie amintit că şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, se putea invoca excepţia de nelegalitate dar în faţa instanţei de fond învestită cu soluţionarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia consta în înlăturarea, la soluţionarea cauzei, a efectelor unui act administrativ emis cu nesocotirea legii.
În consecinţă, o astfel de excepţie poate fi cercetată de instanţa în faţa căreia a fost invocată ca mijloc de apărare, dacă vizează un act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de V.M.A. împotriva sentinţei nr. 928 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului V.M.A., constatând autoritatea de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1408/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1400/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
