ICCJ. Decizia nr. 1400/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1400/2013
Dosar nr. 4803/1/2012
Şedinţa publică de la 22 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Plenului C.S.M.
Prin Hotărârea nr. 517 din 14 iunie 2012, Plenul C.S.M. a respins cererea privind acordarea avizului anual pentru menținerea în funcție a domnului D.S., judecător la Tribunalul Mehedinți, după împlinirea vârstei de 65 de ani. Prin aceeași hotărâre, s-a propus Președintelui României eliberarea din funcție a recurentului prin pensionare, începând cu data de 20 iunie 2012.
În motivarea acestei hotărâri, Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, că domnul D.S., judecător în cadrul Tribunalului Mehedinți a solicitat avizarea și menținerea sa în funcție, după împlinirea vârstei de 65 de ani, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Hotărârea nr. 10 din 09 aprilie 2012, Colegiul de conducere al Tribunalului Mehedinți a formulat un punct de vedere, în sensul acordării avizului de menținere în funcție.
Din datele existente în evidența Direcției resurse umane și organizare, a rezultat faptul că domnul judecător D.S. a împlinit vârsta de 66 de ani la data de 20 iunie 2012, la aceeași dată urmând să expire avizul anual de menținere în funcția de judecător acordat de Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 305 din 19 mai 2011.
Prin Hotărârea nr. 287 din 07 mai 2012, secția pentru judecători a dispus suspendarea din funcția de judecător a domnului D.S., ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa.
Având în vedere că toate posturile de judecător la Tribunalul Mehedinți sunt ocupate, iar încărcătura pe judecător s-a situat în anul 2011, semnificativ sub media națională, Plenul C.S.M a apreciat că nu este oportună menținerea în funcția de judecător la Tribunalul Mehedinți după împlinirea vârstei de 65 de ani a domnului judecător D.S.
Întrucât plenul C.S.M. a hotărât să nu acorde avizul necesar pentru menținerea în funcție a domnului judecător D.S., în temeiul art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, s-a decis declanșarea procedurii de eliberare din funcție a domnului judecător D.S. începând cu data de 20 iunie 2012 și înaintarea Președintelui României propunerea în acest sens.
2. Recursul exercitat împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.
Împotriva Hotărârii nr. 517 din 14 iunie 2012 a Plenului C.S.M., D.S. a formulat recurs solicitând anularea hotărârii cu consecința admiterii cererii formulate.
În motivarea cererii sale, recurentul a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală pentru vicii de formă și fond și adoptată în mod abuziv, cu încălcarea dreptului la apărare.
Susține recurentul că intimatul a hotărât în mod abuziv respingerea cererii sale de acordare a avizului anual, fără ca, în prealabil, să fie intervievat, ori consultat în vreun mod, deși s-a adresat în acest sens intimatului, cu cererea nr. 667 din 12 iunie 2012.
În opinia sa, hotărârea este nelegală și pentru faptul că nu s-a ținut cont de prezumția de nevinovăție, de perioada pentru care s-a dispus suspendarea sa din funcție, dar nici de împrejurarea că din actele emise de Tribunalul Mehedinți cât și de către C.S.M. nu s-a constatat niciun impediment pentru a-și continua activitatea.
Mai mult decât atât, arată recurentul, nici nu și-a manifestat intenția de a se pensiona, deși are decizie de pensionare din 01 februarie 2009, pe care însă nu a pus-o în aplicare.
3. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.S.M. a invocat excepția de necompetență materială a Înaltei Curți, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în considerarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Intimata apreciază că dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. nu sunt incidente în speță, deoarece hotărârea atacată nu vizează cariera și drepturile judecătorilor în funcție, recurentul fiind eliberat din funcție, prin Decretul Președintelui României nr. 488 din 13 iulie 2012, ca urmare a pensionării.
4. Procedura derulată în recurs
Potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, intimatul a depus la dosar, în copie, hotărârea atacată şi documentele avute în vedere la adoptarea acesteia.
La termenul din 22 februarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea prezentei cauze, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Analizând excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată.
Recurentul a supus controlului instanţei de contencios administrativ, pe calea specială prevăzută în art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Hotărârea nr. 517 din 14 iunie 2012, prin care Plenul C.S.M. a respins cererea recurentului privind acordarea avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător la Tribunalul Mehedinți, după împlinirea vârstei de 65 de ani. Prin aceeași hotărâre, s-a propus Președintelui României eliberarea din funcție a recurentului, prin pensionare, începând cu data de 20 iunie 2012.
În temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., pot fi atacate cu recurs direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
În speța de față, recurentul a fost eliberat din funcția de judecător, începând cu data de 20 iunie 2012, prin Decretul Președintelui României nr. 488 din 13 iulie 2012.
Întrucât recurentul nu mai are calitatea de magistrat, se consideră că cererea sa se referă la un act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv, Hotărârea nr. 517 din 14 iunie 2012 a Plenului C.S.M., în speţă fiind aplicabile dispoziţiile cadru în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În raport de împrejurarea că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică centrală, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că este competentă să judece prezenta cauză, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, se va admite excepția de necompetență materială, invocată de intimatul C.S.M. și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția de necompetență materială invocată de intimatul C.S.M.
Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1401/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1189/2013. Contencios. Anulare proces verbal... → |
|---|
