ICCJ. Decizia nr. 166/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 166/2013
Dosar nr. 4260/2/2010
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 6538 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii M.I., M.L.O. şi C.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin care solicitau obligarea acestuia la plata drepturilor băneşti reprezentând spor de confidenţialitate, pentru perioada 01 iunie 2009-31 decembrie 2010, şi la includerea în salariul de bază pe anul 2010 a sporurilor de confidenţialitate şi pentru mediu vătămător.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu au făcut dovada că deţin autorizaţie de acces la informaţii clasificate, pe de o parte, iar condiţiile de acordare a sporului pentru mediu vătămător nu sunt determinate, în raport de dispoziţiile art. 9 din Anexa III la Legea nr. 330/2009, pe de altă parte.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi reiterând, în motivarea recursului, argumentele invocate în faţa instanţei de fond; în plus, arată recurenţii, autorizaţiile de acces la informaţii clasificate sunt deţinute, potrivit legii, de autoritatea intimată, care nu le-a prezentat în instanţă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 495/2004, invocat de recurenţii-reclamanţi în acţiunea şi recursul formulate, drept temei al drepturilor solicitate, „Pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei, membrii Corpului diplomatic şi consular al României primesc lunar un spor de confidenţialitate de 15%, calculat asupra salariului de bază corespunzător funcţiei de încadrare” (alin. (1)) şi „Membrii Corpului diplomatic şi consular beneficiază de sporul prevăzut la alin. (1) de la data acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, eliberată în condiţiile legii” (alin. (2)).
Or, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, recurenţii-reclamanţii nu au făcut dovada că deţin autorizaţie de acces la informaţii clasificate, iar susţinerea acestora formulată în recurs, conform căreia instanţa de judecată nu a obligat autoritatea pârâtă să prezinte aceste documente, pe care le-ar deţine, nu poate fi primită, întrucât din lucrările dosarului nu rezultă că reclamanţii ar fi solicitat această probă.
De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu este justificată nici solicitarea privind includerea acestui spor în salariul de bază pe anul 2010, în raport cu dispoziţiile legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, care au abrogat dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 495/2004, invocate de recurenţi (art. 48 pct. 10 din Legea nr. 330/2009, în vigoare la data formulării acţiunii).
Acelaşi este raţionamentul şi în ceea ce priveşte sporul pentru condiţii vătămătoare, dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 495/2004, care îl prevedeau, fiind abrogate de art. 48 pct. 10 din Legea nr. 330/2009, act normativ care era în vigoare la data formulării acţiunii şi care reglementa în mod clar criteriile şi condiţiile după care se stabilea şi se acorda efectiv sporul în discuţie (art. 9 şi urm. din Anexa nr. III).
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.I., M.L.O. şi C.G. împotriva Sentinţei nr. 6538 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2020/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 1406/2013. Contencios → |
|---|
