ICCJ. Decizia nr. 185/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 185/2013
Dosar nr. 22120/3/2010
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 22120/3/2010 din 04 mai 2010, reclamantul G.B. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă solicitând anularea actelor administrative individuale emise de Oficiul National de Rentă Viageră Agricolă comunicate reclamantului cu nr. 45390/ A din 12 noiembrie 2009, şi nr. 46744/ A din 23 decembrie 2009, precum şi obligarea acestui organ sa-i recunoască dreptul pretins şi ca urmare, să-i elibereze un alt înscris, prin care să i se acorde renta viagera solicitată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a deţinut în proprietate şi a vândut suprafaţa agricolă de 1,3571 ha (1 ha si 3571 m.p.).
A mai solicitat reclamanta acordarea rentei viagere agricole, pentru că a considerat că faţă de prevederile legale existente, la data formulării cererii sale, beneficiază de acest drept, chiar dacă la data vânzării terenului nu împlinise vârsta de 62 ani.
Prin încheierea din 09 martie 2011, Tribunalul Bucureşti a luat act de precizarea reclamantei privind chemarea în judecată a pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, în locul pârâtei Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă.
La data de 30 martie 2011, pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură a, depus întâmpinare precum şi cerere de chemare în garanţie a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură - Centrul Municipiului Bucureşti.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât agenţia nu are personalitate juridică, ci centrele judeţene.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, întrucât din dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 247/2005, Titlul XI şi art. 4 din Ordinul nr. 1272/2005, rezultă că pentru a beneficia de rentă agricolă solicitantul trebuie să aibă vârsta de 62 ani, calculată de la data perfectării contractului de vânzare a terenului agricol.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, pârâta a arătat că potrivit dispoziţiilor OUG nr. 70/2010 şi Legii nr. 247/2005, instituţia care are atribuţii legate de renta viageră solicitată de reclamantă este A.P.I.A. - Centrul Municipiului Bucureşti, astfel că a solicitat obligarea chematului în garanţie la plata către pârât a despăgubirilor ce vor fi egale cu suma pentru care ar cădea în pretenţii şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2010 din 18 mai 2011, Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 01 iulie 2011.
Prin sentinţa nr. 6028 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a respins acţiunea formulată de reclamanta G.B. prin mandatar B.C. şi cererea de chemare în garanţie, ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Printr-o cerere înregistrată la Oficiul Naţional de Rentă Viageră sub nr. 45390 din 30 octombrie 2009, reclamanta G.B. a solicitat acordarea rentei viagere agricole în conformitate cu dispoziţiile Titlului XI din Legea nr. 247/2005 având în vedere că a înstrăinat o suprafaţă agricolă de 1,3571.
Prin adresa din 12 noiembrie 2009, Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă i-a comunicat reclamantei, că nu poate beneficia de renta viageră agricolă întrucât la data înstrăinării terenului prin sentinţa civilă nr. 3497 din 22 septembrie 2008, nu împlinise vârsta de 62 de ani.
Împotriva acestui răspuns, reclamanta a formulat plângere prealabilă la care a primit răspunsul nr. 46744/ A din 23 decembrie 2009, emis tot de Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă, în care se reiau motivele pentru care nu poate beneficia de rentă viageră agricolă, din primul răspuns.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă, Curtea a reţinut că potrivit art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 70/2010, după desfiinţare Oficiului Naţional de Rentă Viageră (autoritatea - care a emis actele contestate), activitatea acestuia a fost preluată de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea a apreciat că refuzul pârâtei de a acorda renta viageră agricolă prevăzută de Titlul XI din Legea nr. 247/2005, în favoarea reclamantei, este justificat.
Condiţiile impuse de lege pentru ca o persoană să beneficieze de rentă viageră agricolă, sunt prevăzute de art. 2 şi art. 9-12 al Titlului XI din Legea nr. 247/2005.
În opinia Curţii din cuprinsul art. 9 alin. (1) din actul normativ menţionat rezultă că una dintre condiţiile impuse de lege pentru ca o persoană să beneficieze de rentă viageră agricolă este aceea ca la data înstrăinării terenului să fi împlinit vârsta de 62 de ani, textul prevăzând expres că rentierul agricol este persoana în vârstă de peste 62 de ani care înstrăinează terenul agricol.
S-a mai reţinut că de altfel, legea reglementează şi situaţia persoanei care nu a împlinit 62 de ani, în art. 9 alin. (3), prevăzând că aceasta poate beneficia de rentă viageră agricolă doar dacă are incapacitate de a munci.
A mai apreciat Curtea că această condiţie ca rentierul să aibă împlinită vârsta de 62 de ani la data înstrăinării rezultă şi din dispoziţiile art. 12 alin. (1), care reglementează situaţia soţilor care înstrăinează terenuri agricole, dintre care doar unul are vârsta de 62 de ani.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, având în vedere soluţia dată acţiunii principale şi caracterul subsecvent al cererii de chemare în garanţie, instanţa a respins-o ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs G.B., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
Instanţa de fond a interpretat greşit textul de lege care guvernează raporturile juridice în speţă, respectiv art. 9 alin. (1) din Titlul XI al Legii nr. 247/2005, reţinând că pentru a deveni rentier agricol, persoana fizică trebuie să aibă vârsta de 62 de ani împliniţi la data înstrăinării terenului agricol extravilan aflat în proprietatea sa. Or, din analiza textului de lege rezultă că împlinirea vârstei de 62 de ani nu este legată de data înstrăinării terenului, ci de data naşterii dreptului la rentă viageră agricolă.
Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, instanţa de control judiciar constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Condiţiile impuse de lege, reţinute şi de instanţa de fond, pentru ca o persoană să beneficieze de rentă viageră agricolă sunt prevăzute de art. 2 şi art. 9-12 al Titlului XI din Legea nr. 247/2005, astfel:
- art. 2 - "renta viageră agricolă reprezintă suma de bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile agricole extravilane aflate în proprietatea sa ori încheie un acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, având siguranţa unei surse viagere de venituri garantate de stat."
- Art. 9 - (1) „Rentierul agricol este persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care, de la data intrării în vigoare a prezentului titlu, nu are şi nu va deţine în proprietate, cumulate în timp, mai mult de 10 ha de teren agricol extravilan, pe care le înstrăinează prin acte între vii sau le arendează, total ori parţial, primind de la Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă carnetul de rentier agricol."
(2) „Rentier agricol este şi persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani căreia i s-a validat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar şi optează pentru despăgubirile plătite de către investitor, încheind cu acesta un acord, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, după intrarea în vigoare a prezentului titlu."
(3) „Rentier agricol este şi persoana pensionată pe caz de boală, gradele I şi II, care. chiar dacă nu a împlinit vârsta de 62 de ani, îşi dovedeşte incapacitatea de a munci cu decizie de la comisia de expertiză medicală, pe care o va prezenta în flecare an la vizarea carnetului de rentier, cu excepţia celei ce aparţine categoriei persoanelor care nu mai sunt supuse examenului anual, iar în decizie se consemnează "nerevizuibil". şi care înstrăinează prin acte între vii, arendează terenuri agricole extravilane aflate în proprietate sau încheie acord cu investitorul cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare.”
Art. 11 - (1) „Dovada înstrăinării se face prin actul de înstrăinare, încheiat în formă autentică, iar dovada arendării se face prin contractul de arendă întocmit cu respectarea Legii arendării nr. 16/1994, cu modificările şi completările ulterioare.”
- (2) „Dovada încheierii acordului se face prin prezentarea actului încheiat în formă scrisă, conform prevederilor art. 4 alin. (15) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare."
Art. 12 - (1) „Proprietarii căsătoriţi pot deveni rentieri agricoli şi prin înstrăinarea şi arendarea terenurilor agricole care sunt bunuri comune dacă cel puţin unul dintre ei are vârsta de 62 de ani. În acest caz, carnetul de rentier agricol se eliberează pe numele soţului care întruneşte condiţiile prevăzute la art. 9."
Aşa cum prevede art. 9 din legea menţionată "Rentierul agricol este persoana fizica în vârstă de peste 62 de ani care. de la data intrării în vigoare a prezentului titlu, nu are şi nu va deţine în proprietate, cumulate în timp. mai mult de 10 ha de teren agricol extravilan, pe care le înstrăinează prin acte între vii sau le arendează, total ori parţial, primind de la Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă carnetul de rentier agricol.”
De asemenea, potrivit art. 4 din Ordinul nr. 1272/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor titlului XI din Legea nr. 247/2005: „Beneficiază de rentă viageră agricolă persoana fizică care are vârsta de peste 62 de ani şi care deţine în proprietate până la 10 ha teren cu destinaţie agricolă situat în extravilan, care înstrăinează prin acte între vii sau arendează terenurile cu destinaţie agricolă ori încheie acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile legale menţionate, contrar susţinerilor recurentei – reclamante, condiţia de vârstă pe care trebuie s-o îndeplinească fiecare solicitant este cea de 62 de ani calculată de la data perfectării contractului de vânzare a terenului agricol proprietate personală sau de la momentul încheierii contractului de arendare, având în vedere şi faptul că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea programului de rentă viageră agricolă a fost acela de a accelera procesul de comasare a terenurilor agricole prin stimularea persoanelor aflate în imposibilitatea de a munci (datorită vârstei înaintate ori invalidităţii), să înstrăineze/ arendeze terenurile agricole deţinute în proprietate, având siguranţa unei surse viagere de venituri garantate de stat.
Aşadar, instanţa de fond reţine în mod corect faptul că «din cuprinsul art. 9 alin. (1) rezultă că una din condiţiile impuse de lege pentru ca o persoană să beneficieze de renta viageră agricolă este aceea ca la dala înstrăinării terenului să fi împlinit vârsta de 62 de ani, textul prevăzând expres că rentierul agricol este persoana în vârstă de peste 62 de ani care înstrăinează terenul agricol. Dacă legiuitorul ar fi vrut să acorde renta viageră agricolă şi persoanelor care au înstrăinat teren agricol anterior împlinirii vârstei de 62 de ani nu ar fi folosit verbul „înstrăinează” doar la timpul prezent, ci şi la timpul trecut „a înstrăinat”».
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei potrivit cărora instanţa de fond se referă şi la alte situaţii prevăzute de Legea nr. 247/2005, dar care nu au nicio legătură cu cauza de faţă, şi nu constituie, deci, argumente pentru sentinţa pronunţată", acestea sunt nefondate întrucât instanţa de fond (Curtea de Apel Bucureşti) a menţionat prevederile art. 9 alin. (3) şi pe cele ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 tocmai pentru a prezenta excepţiile de la condiţia impusă de art. 9. alin.(1), întărind, argumentând în acest fel, necesitatea îndeplinirii de către recurentă a condiţiei de a avea împlinită vârsta de 62 de ani la momentul înstrăinării terenului.
În fine, este neconcludent argumentul recurentei privitor la apariţia ordinului nr. 104 din 2 martie 2009, care a înlocuit Ordinul nr. 1772/26503/2005 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi care nu mai prevede expres condiţia îndeplinirii vârstei de 62 de ani la data înstrăinării terenului. Aceste acte administrative normative sunt inferioare ca forţă juridică legii şi nu pot contraveni acesteia din urmă.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.B. împotriva sentinţei nr. 6028 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 183/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
