ICCJ. Decizia nr. 190/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 190/2013
Dosar nr. 247/32/2012
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţe cauzei
1.Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău reclamantul Municipul P.N. în contradictoriu cu D.C.V.U.F.C., în temeiul art. 47 pct. 8 din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, a formulat Cerere de suspendare a actului administrativ unilateral - TItlul de creanţă „Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare", nr. înregistrare din 20 ianuarie 2012 Primăria P.N. din 30 ianuarie 2012 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, D.C.V.U.F.C., recepţionat de Municipiul P.N. din 30 ianuarie 2012, anexat in OPIS-ul insotitor.
S-a arătat în cererea de suspendare că prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare s-a instituit corecţia financiară de 89.776 RON inclusiv TVA, reprezentând 25% din valoarea contractului de servicii din 01 noiembrie 2010 încheiat între U.A.T. Municipiul P.N. şi SC R. SRL.
A precizat reclamanta că a contestat pe calea contestaţiei administrative actul administrativ unilateral-titlul de creanţă denumit „Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare", nr. înregistrare din 20 ianuarie 2012/Primăria P.N. din 30 ianuarie 2012, emis de D.C.V.U.F.C., în termenul legal în aplicarea art. 46 şi art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011.
A mai arătat reclamanta că s-au făcut alocări de la bugetul local pentru finalizarea proiectului, corecţia financiară de 25% din valoarea contractului, reprezentând o sumă mare care ar trebui dislocuită cu o alocare suplimentară din bugetul local, în prezent fiind imposibilă o astfel de suplimentare.
A menţionat reclamanta că suspendarea executării titlului de creanţă pentru care s-a introdus cererea de suspendare, are rolul de a permite finalizarea Proiectului, la termenele şi în parametrii stabiliţi în contractul de finanţare şi în Proiectul de execuţie dar şi obţinerea răgazului necesar pentru a putea bugeta efectele acestei corecţii financiare.
Prin sentinţa nr. 81 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamantul Municipiul P.N.
Instanţa a constatat că aspectele prezentate de reclamantă nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat de natură a determina suspendarea executării actului administrativ, ci vizează fondul pricinii şi nu pot fi examinate în procedura judiciară reglementată de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.
Cât priveşte îndeplinirea celei de a doua condiţii , respectiv prevenirea unei pagube iminente, instanţa a reţinut că înscrisurile depuse la dosar şi motivele avute în vedere de către reclamantă nu fac dovada producerii unei pagube iminente, respectiv a unui prejudiciu material viitor şi previzibil sau, a perturbării previzibile grave a funcţionării autorităţii reclamante.
De asemenea nu s-a făcut dovada în cauză că executarea actului administrativ a cărei suspendare s-a solicitat, este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi nici că există un argument valabil de nelegalitate a acestuia, reclamanta urmărind finalizarea proiectului şi obţinerea răgazului necesar pentru a putea bugeta efectele corecţiei financiare din actul administrativ atacat.
Instanţa a reţinut că aparenţa de nelegalitate a actului administrativ contestat nu a fost dovedită din perspectiva condiţiilor impuse prin art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Municipiul P.N. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 cele din C. proc. civ.
Examinând cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a primei instanţe.
Obiectul acţiunii îl reprezintă suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare privind proiectul - Crearea de Spaţii Publice Urbane în Municipiul P.N., prin construirea unui pod şi a unei arii de parcări în zona intersecţiei AA şi amenajarea complexă a Pârâului C., nr. înregistrare din 20 ianuarie 2012.
Referitor la Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor, s-a formulat contestaţie de Municipiul P.N., contestându-se corecţia financiară aplicată de 89.776 RON inclusiv TVA, reprezentând 25% din valoarea contractului de servicii din 1 noiembrie 2010, încheiat între U.A.T. Municipiul P.N. şi SC R. SRL.
Astfel, faţă de cele anterior menţionate este de necontestat că suma în litigiu, respectiv corecţia financiară aplicată de 25% din valoare contractului de servicii din 1 noiembrie 2010, încheiat între U.A.T. Municipiul P.N. şi SC R. SRL este asimilată creanţelor bugetare.
Prim urmare, fiind vorba de astfel de creanţe, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamant.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege.
Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamantul, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de RON.
Cum în speţă cuantumul corecţiei financiare aplicată Municipiului P.N. este de până la 500.000 de RON, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Argeş.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (6) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalului Neamţ, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Municipiul P.N. - prin Primar împotriva sentinţei nr. 81 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Neamţ, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2025/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 187/2013. Contencios → |
|---|
