ICCJ. Decizia nr. 187/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 187/2013
Dosar nr. 10446/2/2011
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14 iunie 2011, sub nr. de Dosar 5468/2/2011, reclamanta P.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D., Inspectoratul Şcolar Judeţean C. şi Şcoala cu Clasele I-VIII P.J.:
1.Anularea în parte a sdresei din 20 aprilie 2011 transmisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D. către Şcoala I-VIII P.J., Jud. Cluj şi anume, anularea prevederilor referitoare la nerecunoaşterea Diplomei de Licenţă a reclamantei;
2.Anularea Adresei din 10 mai 2011 transmisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean C. - Şcoala cu clasele I-VIII P.J. către reclamantă, prin care i se aducea la cunoştinţă că în urma adresei din 20 aprilie 2011 primită de la minister, revenea la încadrarea pe post de învăţătoare deşi decizia din 1 mai 2011 nu a fost anulată şi nici nu s-a emis o altă decizie în acest sens;
3.Menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei din 1 ianuarie 2010 emisă de Directorul Şcolii cu clasele I-VIII P.J., Jud. Cluj;
4.Obligarea pârâtelor, Inspectoratul Şcolar Judeţean C. şi Şcoala cu clasele I-VIII P.J., la reîncadrarea reclamantei pe funcţia de profesor conform deciziei din 1 mai 2010 şi atribuirea salariului conform acestei funcţii;
5.Obligarea pârâtelor, Inspectoratul Şcolar Judeţean C. şi Şcoala cu clasele I-VIII P.J., la plata diferenţei de salariu dintre funcţia de învăţător şi funcţia de profesor reţinută începând cu luna martie 2011 şi până la reîncadrarea reclamantei pe postul de profesor cu retribuţia corespunzătoare;
6.Obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D., la recunoaşterea Diplomei de Licenţă eliberată reclamantei de Universitatea „S.H.” Bucureşti .
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este absolventă a Liceului Pedagogic „G.L.” din Cluj, în baza diplomei obţinute fiind încadrată pe funcţia de învăţător titular din 1984 la Şcoala cu clasele I-VIII P.J., Jud. Cluj.
În anul 2005, s-a înscris la Universitatea S.H. din Bucureşti, Facultatea de Sociologie-Psihologie, învăţământ la distanţă, Centrul Cluj-Napoca, iar în anul 2008 a obţinut diploma de licenţă, specializarea psihologie, cu un număr de 180 de credite de studiu Ciclul I sistem Bologna.
Reclamanta a arătat că în perioada septembrie 2008-01 mai 2010 a fost încadrată la aceeaşi şcoală, în funcţia de institutor, în baza adeverinţei de absolvire din 8 august 2008 eliberată de Facultatea de Sociologie-Psihologie.
Ulterior, după obţinerea Diplomei de Licenţă, în baza adresei din 14 aprilie 2010 emisă de Cabinetul Secretarului de Stat din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Şcoala cu clasele I-VIII P.J., Jud. Cluj, cu acordul Inspectoratului Şcolar Judeţean C., a emis decizia din 01 mai 2010 în temeiul căreia reclamanta a fost încadrată ca profesor la ciclul primar.
În continuare, reclamanta a arătat că de la data de 01 mai 2010 ocupă funcţia de profesor, fiind plătită pentru această funcţie de la 01 mai 2010 şi până la 01 martie 2011, însă de la data de 01 martie 2011 şi până în prezent, deşi predă ca profesor, este plătită pentru funcţia de învăţător.
Nefiind înştiinţată oficial cu privire la reîncadrarea în funcţia de învăţător, începând cu data de 01 aprilie 2011, reclamanta a înaintat diverse petiţii atât către conducerea şcolii cât şi către Inspectoratul Şcolar Judeţean C. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. În urma acestor petiţii, reclamanta a fost înştiinţată iniţial verbal, ulterior în mod oficial prin adresa din 10 mai 2011 emisă de conducerea şcolii pârâte că urmare a Adresei din 20 aprilie 2011 emisă de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D., încadrarea sa este de învăţătoare începând cu data de 01 martie 2011.
Faţă de această situaţie, reclamanta a apreciat că retrogradarea sa în funcţia de învăţător este nelegală avându-se în vedere faptul că este licenţiată în specializarea psihologie în baza unei diplome de licenţă valabilă (nici o autoritate administrativă sau instanţă judecătorească, nepronunţându-se în sensul revocării, constatării nulităţii sau anulării acesteia).
S-a mai arătat de reclamantă că adresa din 20 aprilie 2011 emisă de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului îi prejudiciază drepturile recunoscute de lege întrucât a obţinut diploma de licenţă în mod legal şi conform legislaţiei de la data eliberării.
A mai arătat reclamanta şi faptul că încadrarea sa în funcţia de profesor nu s-a făcut în mod arbitrar ci în baza adresei emisă acelaşi pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, respectiv adresa din 14 aprilie 2010, iar la data respectivă ca de altfel şi în prezent, îndeplineşte condiţiile legale.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a depus întâmpinare în şedinţa publică de la 8 noiembrie 2011, prin care a solicitat pe cale de excepţie, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii motivat de faptul că adresa din 20 aprilie 2011 emisă de instituţia sa nu are caracterul unui act administrativ astfel cum este definit de legea contenciosului administrativ şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În şedinţa publică de la 6 decembrie 2011, reclamanta, prin avocat, a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâte şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 7354 din 6 decembrie 2011 pronunţată în Dosar nr. 5468/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială în ceea ce priveşte capetele de cerere privind anularea adresei din 2011, menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei din 2010, obligarea la reîncadrarea în funcţia de profesor şi plata diferenţelor de drepturi salariale şi a declinat competenţa de soluţionare cu privire la aceste capete de cerere la Tribunalul Bucureşti secţia a IX-a.
De asemenea, a disjuns capetele de cerere privind anularea adresei din 2011 şi privind obligarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului la recunoaşterea diplomei de licenţă şi a acordat termen pentru soluţionarea acestor capete de cerere la 14 februarie 2012.
Pentru soluţionarea celor două capete de cerere disjunse, la data de 7 decembrie 2011, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a format Dosarul nr. 10446/2/2011.
La termenul din 14 februarie 2012, reclamanta, prin avocat, a solicitat respingerea excepţiilor inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât prin întâmpinare şi pe fond, a solicitat admiterea capetelor de cerere disjunse astfel cum au fost formulate şi motivate.
Prin sentinţa nr. 991 din 14 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, a respins acţiunea formulată de reclamanta P.O., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.
Art. 2 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ defineşte actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”
În opinia instanţei se poate vorbi de un act administrativ supus controlului de legalitate doar în măsura în care este vorba de un act producător de efect juridice adică un act care dă naştere, modifică sau stinge un raport juridic.
Or adresa atacată prin prezenta acţiune nu constituie un astfel de act întrucât nu cuprinde o decizie a autorităţii prin care să se modifice raporturi juridice ci conţine o simplă opinie, nesusceptibilă să producă, prin ea însăşi, vreun efect juridic.
S-a mai reţinut că inadmisibilitatea acestui capăt de cerere atrage şi inadmisibilitatea cererii de obligare a pârâtului să recunoască diploma de licenţă întrucât acest al doilea capăt de cerere a fost formulat în strânsă legătură cu primul capăt de cerere, ca o consecinţă a anulării adresei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta P.O. criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac recurenta arată că Adresa din 20 aprilie 2011emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - D.G.I.S.E.R.S.D. îi prejudiciază drepturile recunoscute de lege, întrucât această adresă a stat la baza Adresei din 10 mai 2011 emisă de angajator - Şcoala cu clasele I-VIII P.J.
Or, în opinia recurentei din adresa din 10 mai 2011 emisă de angajator, rezultă în mod indubitabil că retrogadarea sa din funcţia de învăţătoare se datorează în exclusivitate Adresei din 20 aprilie 2011 emisă de către intimatul-pârât.
Se mai arată că instanţa de fond a tratat în mod superficial actul administrativ în discuţie, pe care l-a analizat numai din punct de vedere literar, fără a pătrunde în esenţa prevederilor acestui act, care nu face altceva decât să-i considere nulă diploma de licenţă, diplomă obţinută în mod legal, în baza unor examene legale şi neanulate până în prezent.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de toate criticile ce i-au fost aduse şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., reţine că instanţa de fond a soluţionat corect excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în considerarea celor în continuare arătate.
Adresa din 20 aprilie 2011 este un răspuns la Memoriul adresat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de Şcoala I-VIII P.J., Jud. Cluj, în temeiul O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Memoriul adresat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Şcoala cu clasele I-VIII P.J., Jud.Cluj a solicitat unele clarificări care vizau aspectele referitoare la studiile efectuate de două cadre didactice cu studii superioare care au finalizat ciclul I de studii universitare de licenţă la specializări care nu se regăseau în Hotărârile de Guvern prin care se aprobă autorizarea de funcţionare provizorie, respectiv acreditarea acestor specializări.
În acord cu cele susţinute şi de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că Adresa din 20 aprilie 2011 nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. d), lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, în condiţiile în care, cu evidenţă, nu produce prin ea însăşi efecte juridice, făcând să ia naştere, să se modifice sau să se stingă drepturi şi obligaţii.
Adresa contestată nu produce efecte juridice pentru că nu este un act juridic ci o corespondenţă prin care autoritatea ministerul, în calitate de autoritate centrală în domeniul învăţământului a răspuns la un memoriu, iar răspunsul respectiv a fost întemeiat pe prevederile legale în vigoare.
Prin urmare comunicarea modului de interpretare a uni text de lege prin care autoritatea emitentă a actului atacat dă curs unei solicitări de comunicare a modului de interpretare a unor dispoziţii legale nu constituie un act administrativ, ci o corespondenţă administrativă.
În acest sens este de remarcat şi că respectiva corespondenţă nu se adresa reclamantei, ci răspundea unor solicitări ale Şcolii cu clasele I-VIII P.J., Jud.Cluj, cu privire la legislaţia aplicabilă.
Împrejurarea că în urma acestei corespondenţe s-au luat măsuri care au fost de natură să producă o vătămare a drepturilor reclamantei nu prezintă relevanţă în speţă întrucât actele juridice ulterioare nu sunt apte să modifice natura juridică a adresei.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.O. împotriva sentinţei nr. 991 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 190/2013. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 185/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
