ICCJ. Decizia nr. 193/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 193/2013
Dosar nr. 8066/2/2011
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.V. a solicitat obligarea pârâtei C.C.S.D. să transmită dosarul 29345/CC la evaluatorul SC R. SA pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce priveşte stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea imobilului din Tulcea, str. 23 August nr. 115.
Prin Dispoziţia nr. 2526 din 31 august 2006 P.T. a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Dispoziţia a fost comunicată C.C.S.D., fiind constituit dosarul nr. 29345/CC.
Reclamanta a mai arătat că pârâta a refuzat soluţionarea dosarului, motiv pentru care a formulat cererea înregistrată sub nr. 11657/2/2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2448 din 25 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ a obligat pârâta să desemneze un evaluator în cauză, rezultând că pârâta a desemnat evaluatorul S.C. R. S.A., însă până în prezent dosarul nu a fost transmis evaluatorului, motiv pentru care reclamanta a solicitat admiterea acţiunii sale, astfel cum a fost formulată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 6873 din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantei şi în consecinţă a obligat pârâta să transmită dosarul 29345/CC la evaluatorul S.C. R. S.A., în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că prin sentinţa civilă nr. 2448 din 25 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ a reţinut că pârâta C.C.S.D. se află în întârziere în privinţa soluţionării dosarului de despăgubiri, constituit la cererea reclamantei, şi în consecinţă a obligat pârâta să desemneze un evaluator în cauză.
Sentinţa civilă anterior menţionată a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 1479 din 11 martie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus respingerea recursului declarat de pârâta C.C.S.D..
Deşi în cuprinsul dispozitivului sentinţei civile anterior menţionate instanţa a dispus obligarea pârâtei la desemnarea evaluatorului şi nu face referire la obligaţia de a transmitere a dosarului la evaluator, executarea cu bună credinţă a hotărârii presupunea şi transmiterea dosarului în vederea evaluării, fiind evident că scopul desemnării evaluatorului nu poate fi decât acela al întocmirii raportului de evaluare, pentru a se avansa procedura administrativă de stabilire a despăgubirilor către etapa emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubire.
A reţinut Curtea că rezultă din dosarul cauzei că pârâta a desemnat evaluatorul S.C. R. S.A., însă până în prezent dosarul nu a fost transmis evaluatorului, motiv pentru care instanţa a constatat întemeiată acţiunea reclamantei, şi constatând refuzul nejustificat de îndeplinire a obligaţiei de înaintare a dosarului la evaluator, instanţa a dispus admiterea acţiunii.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Statul Român prin C.C.S.D. pentru că s-a considerat că hotărârea este netemeinică.
În motivele de recurs se arată că, în speţă dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei face parte din categoria dosarelor transmise anterior intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007 urmând a respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.
Astfel se arată că instanţa de fond a apreciat în mod incorect şi netemeinic faptul că pârâta C.C.S.D. nu a dat dovadă de bună credinţă cu privire la punerea în executare a sentinţei nr. 2448 din 25 mai 2010 prin care Curtea de Apel Bucureşti a obligat C.C. la desemnarea unui evaluator.
În opinia recurentei C.C.S.D. a pus în executare sentinţa amintită desemnând societatea R. SA, iar transmiterea dosarului la evaluatorul menţionat urmează a se face potrivit ordinii menţionate.
Prin urmare a considerat recurenta că obligaţiile care revin C.C.S.D. prin sentinţa civilă nr. 2448 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti au fost duse la îndeplinire de către pârâtă astfel că nu se poate reţine termenul de 5 zile stabilit potrivit art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta s-a adresat instanţei de fond pentru a solicita obligarea C.C.S.D. să transmită dosarul 29345/CC la evaluatorul SC R. SA pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce priveşte stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobil, iar instanţa de fond a admis cererea şi a obligat pârâta să transmită dosarul nr. 29345/CC la evaluatorul SC R. SA în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei atacate.
Prin Notificarea formulată în baza dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 10/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului.
Prin Dispoziţia nr. 2526 din data de 31 august 2006 emisă de P.O.T. s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul anterior menţionat.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei de fond sub aspectul nerespectării termenului rezonabil, sunt nefondate.
Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, C.C. a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Cu toate acestea, dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziţia nr. 2526 din 31 august 2006 a P.O.T. cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluţionat deşi au trecut câţiva ani de la înregistrare.
Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din CEDO este principiul celerităţii procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
În legătură cu adoptarea Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 prin care s-a stabilit că ordinea de soluţionare a cauzelor este cea a înregistrării la C.C.S.D. pentru a se respecta principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite, susţinerile recurentei sunt nefondate deoarece nu există discriminare între reclamantă şi celelalte persoane îndreptăţite.
Orice persoană aflată într-o situaţie identică cu a reclamantei a beneficiat de un tratament egal din partea instanţei naţionale, iar oricare dintre persoanele îndreptăţite cărora le-a fost înregistrat dosarul la C.C.S.D. se poate adresa instanţei, conform art. 21 din Constituţie pentru a sancţiona, dacă se apreciază că este cazul, pasivitatea şi tergiversarea soluţionării cererilor.
Însă, criticile din recurs ce vizează termenul stabilit de instanţa de fond pentru transmiterea dosarului la evaluator sunt fondate.
Procedura administrativă instituită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este una complexă şi, după etapa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, etapă care se susţine în cauză, a fost parcursă, urmează etapa evaluării dar în Normele metodologice de aplicare a Titlului VII se prevede că raportul de evaluare trebuie comunicat că se pot face obiecţiuni de către persoanele îndreptăţite (pct. 16.13 din Normele metodologice), iar dacă se fac obiecţiuni expertul este obligat să răspundă acestora, chiar şi C.C. poate cere efectuarea unei noi expertize şi abia ulterior se va emite decizia reprezentând titlu de despăgubiri.
Din această prezentare rezultă cu certitudine că termenul de 5 de zile stabilit de instanţa de fond pentru transmiterea dosarului la evaluator este unul nerealist şi de aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată, în parte, în sensul că se vor înlătura dispoziţiile referitoare la termenul de 5 zile, dar vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinţei nr. 6873 din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că înlătură dispoziţiile referitoare la termenul de 5 zile.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 136/2013. Contencios |
|---|
