ICCJ. Decizia nr. 197/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 197/2013
Dosar nr. 722/39/2011
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06 iulie 2011 şi înregistrată sub nr. 722/39/2011, reclamanta R.E. în contradictoriu cu pârâtul B.C., preşedinte al C.E.J.S., a solicitat obligarea acestuia la soluţionarea şi comunicarea soluţiei în ceea ce priveşte petiţia adresată la data de 13 aprilie 2011.
În motivarea acţiunii a arătat că, la data de 13 aprilie 2011 s-a adresat cu o petiţie la C.E.J.C.A.S. împotriva executorului judecătoresc G.A. din circumscripţia Judecătoriei Darabani, Jud. Botoşani şi nici până la această dată nu a primit răspuns la această petiţie, fiind expirat termenul legal de 30 de zile.
Prin sentinţa nr. 379 din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios, administrativ şi fiscal a admis în parte cererea, a obligat pârâtul B.C. să expedieze către reclamantă răspunsul la petiţia adresată C.E.J.C.A.S. prin scrisoarea recomandată AR 79975502436 şi înregistrată sub nr. 89/2011; a respins cererea de acordare a daunelor ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Reclamanta s-a adresat pârâtului în calitatea acestuia de preşedinte al C.E.J.C.A.S. cu o cerere prin care a sesizat o serie de fapte săvârşite de executorul judecătoresc G.A., apreciate de reclamantă ca fiind abateri de la lege şi statutul executorului judecătoresc. Prin aceeaşi cerere a solicitat să i se comunice măsurile care s-au luat .
Potrivit art. 3, 8 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor; petiţiile adresate autorităţilor şi instituţiilor publice, sunt soluţionate şi răspunsul se comunică petiţionarului, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.
Art. 4 din acelaşi act normativ stipulează că sunt direct răspunzători de buna organizare şi desfăşurare a activităţii de primire, evidenţiere şi rezolvare a petiţiilor, precum şi de legalitatea soluţiilor şi comunicarea acestora, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice.
Aşadar, în opinia instanţei pârâtul, în calitate de preşedinte al C.E.J.C.A.S. avea obligaţia de a comunica petiţionarei măsurile ce s-au luat în temeiul Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi a art. 35 lit. e) din statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti ce reglementează soluţionarea sesizărilor formulate împotriva executorilor judecătoreşti.
În ceea ce priveşte daunele materiale şi morale solicitate, instanţa a constatat că reclamanta nu a făcut dovada acestora, nedepunând nici o probă din care să rezulte crearea unui prejudiciu.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta R.E. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu în condiţiile art. 306(2) C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 312(3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se pronunţă casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Deci, în privinţa competenţei materiale, legea stabileşte două tipuri de competenţă, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, potrivit prevederilor art. 2 şi 3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluţionat de instanţa de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii locale şi respectiv, instanţei de contencios administrativ a Curţii de apel, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii centrale, cu competenţă naţională.
În cauza de faţă, reclamanta s-a adresat pârâtului în calitatea acestuia de preşedinte al C.E.J.C.A.S. cu o cerere prin care a sesizat o serie de fapte săvârşite de executorul judecătoresc G.A., apreciate de reclamantă ca fiind abateri de la lege şi statutul executorului judecătoresc. Prin aceeaşi cerere a solicitat să i se comunice măsurile care s-au luat .
Însă solicitantei nu i s-a răspuns în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori după caz faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Cum în speţa de faţă reclamanta s-a adresat unei autorităţi publice locale, C.E.J.S., se apreciază că făcând aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, tribunalul este competent a soluţiona cauza.
În consecinţă, în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de R.E. împotriva sentinţei nr. 379 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 272/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2003/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
