ICCJ. Decizia nr. 207/2013. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 207/2013
Dosar nr. 3800/2/2012
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09 mai 2012, reclamanta A.N.R.M.A.P. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General al Municipiului Bucureşti - S.M.O. şi pârâta SC C.R.S. SA a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de servicii din 30 decembrie 2010.
Prin sentinţa nr. 5531 din 3 octombrie Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâta SC C.R.S. SA ca neîntemeiată, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Referitor la excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâta SC C.R.S. SA s-a constatat că a fost susţinută în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de servicii nr. 431 din 30 decembrie 2010, iar Legea nr. 554/2004 prevede un termen maxim de un an pentru formularea acţiunilor în anulare, care încep să curgă de la data încheierii procesului-verbal de conciliere în cazul contractelor administrative.
În cauză, reclamantă este A.N.R.M.A.P., iar dreptul acestei autorităţi publice de a solicita instanţei constatarea nulităţii unui contract în care nu este parte contractantă este reglementat de O.U.G. nr. 34/2006.
Art. 2961 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede expres că A.N.R.M.A.P. are dreptul de â solicita instanţei de judecată în condiţiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă constatarea nulităţii absolute a contractelor.
În opinia instanţei O.U.G. nr. 34/2006 este legea specială care reglementează termenul în care se poate introduce acţiunea în anularea contractului administrativ, iar legea specială înlătură de la aplicare dispoziţiile generale cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Având în vedere că Decretul nr. 167/1958 prevede la art. 2 că „nulitatea unui act poate fi invocată oricând pe cale de acţiune sau de excepţie" s-a constatat că cererea de chemare în judecată nu este tardiv formulată.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Municipiul Bucureşti s-a reţinut că pârâtul a motivat excepţia în raport de prevederile art. 2961 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care condiţionează formularea acţiunilor în constatarea nulităţii contractelor de către A.N.R.M.A.P. de situaţia ca un operator economic să nu fi utilizat o cale de atac în acelaşi sens.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată formulată de SC R. SA la Tribunalul Bucureşti, rezultă că s-a cerut anularea aceluiaşi contract, a cărui constatare a nulităţii s-a cerut în prezenta cauză, invocându-se printre alte acte normative încălcate la încheierea contractului şi dispoziţiile art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, coroborat cu ale art. 123 din acelaşi act normativ, în sensul că autoritatea contractantă nu a invitat la negocieri un număr de operatori economici care să asigure o concurenţă reală şi faptul că a atribuit contractul unui operator ales după bunul plac, fără a desfăşura o procedură de licitaţie publică, conform O.U.G. nr. 34/2006.
S-a constatat că, acţiunea din prezenta cauză a fost introdusă în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, după un an de la data la care SC R. SA a solicitat anularea aceluiaşi contract, în condiţiile în care demersul societăţii comerciale R.E.R.E.S. Bucureşti reprezintă o cale de atac al unui operator economic utilizată în acelaşi sens.
Având în vedere că art. 2961 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează dreptul de a formula acţiuni în constatarea nulităţii contractelor în favoarea A.N.R.M.A.P. condiţionat de inexistenta unor acţiuni formulate în acest sens de vreun operator economic, iar în speţă reclamanta a formulat acţiunea în condiţiile existentei unei acţiuni a unui operator economic, instanţa de fond a constatat că acţiunea astfel formulată nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate reglementate de lege.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs A.N.R.M.A.P.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 2961 (1) din O.U.G. nr. 34/2006, mai exact fără a verifica dacă motivele de nulitate invocate prin acţiunea autorităţii reclamante A.N.R.M.A.P. au fost aceleaşi cu cele invocate prin acţiunea în anulare a contractului de servicii din 30 decembrie 2010 formulată de SC R.E.R.E.R. SA, care face obiectul Dosarului nr. 17118/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
În opinia recurentei greşit s-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a acţiunii, neobservându-se că temeiul acestui demers judiciar îl constituie lipsa publicării unui anunţ de participare (art. 2961 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006) şi faptul că autoritatea contractantă a încheiat un contract de achiziţie publică cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute de art. 2961 (1) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006, în timp ce operatorul economic SC R.E.R.E.R. SA a solicitat anularea contractului din 31 decembrie 2010 motivat de un eventual drept de exclusivitate în ceea ce priveşte execuţia serviciului de salubrizare pe raza sectorului 5 în baza Actului adiţional nr. x/2007 prin care a fost prelungit Contractul de prestări servicii încheiat la 10 ianuarie 1997 între R. şi Primăria Municipiului Bucureşti. R. s-a prevalat de dispoziţiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, niciuna din situaţiile invocate în motivarea acţiunii în anulare neputând fi asimilată dispoziţiilor prevăzute de art. 28710 (1) lit. a) din actul normativ în discuţie privitoare la publicarea unui anunţ de participare.
Dispoziţia legală care a stat la baza admiterii excepţiei inadmisibilităţii invocate de Municipiul Bucureşti, respectiv art. 2961 din ordonanţă, condiţionează admisibilitatea unei cereri în constatarea nulităţii absolute a unui contract de achiziţie publică de situaţia „în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens”, ceea ce conduce la interpretarea că pentru aplicarea acestui text este necesar să existe identitate între motivele de nulitate prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 care au stat la baza celor două acţiuni.
În altă ordine de idei, a arătat recurenta, sintagma „în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens” ar fi restrâns dreptul A.N.R.M.A.P. de a formula o acţiune în constatarea nulităţii doar dacă un operator economic ar fi formulat înaintea autorităţilor o acţiune similară prin care ar fi atacat legalitatea unui contract de achiziţie publică invocând unul din motivele de nulitate prevăzute de art. 28710 din ordonanţă, iar acţiunea A.N.R.M.A.P. s-ar fi întemeiat pe aceleaşi motive de nulitate.
Conchizând că soluţia instanţei de fond este profund eronată s-a solicitat ca urmare a admiterii recursului să se caseze sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin întâmpinare, intimatul Municipiului Bucureşti - prin Primarul General - a apreciat că soluţia Curţii de Apel este temeinică şi legală, subliniind că raţionamentul recurentei presupune o adăugare la prevederile art. 2961 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi că acceptarea lui ar duce la inaplicabilitatea restricţiei prevăzute de art. 2961 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
Examinând cauza prin prisma obiectului acesteia şi a normelor legale incidente - O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii - Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Acţiunea în contencios administrativ formulată de A.N.R.M.A.P., în temeiul art. 2961 din O.U.G. nr. 34/2006, a vizat constatarea nulităţi absolute a Contractului de servicii din 30 decembrie 2010 încheiat între Municipiul Bucureşti, în calitate de achizitor şi SC C.R.S. SA, în calitate de prestator, obiectul contractului de achiziţie publică constând în Serviciul public de salubrizare stradală pe raza administrativă a sectorului 5 Bucureşti, în conformitate cu Hotărârea C.G.M.B. nr. 119/2010 şi Hotărârea C.G.M.B. nr. 120/2010.
În susţinerea motivelor de nulitate au fost invocate dispoziţiile art. 122 lit. c) şi art. 123 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Soluţionând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., excepţiile invocate de pârâţi în apărare, instanţa de fond a găsit întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de Municipiul Bucureşti şi motivată pe dispoziţiile art. 2961 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit căruia: „Fără a aduce atingere prevederilor art. 294 şi în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens, A.N.R.M.A.P. are dreptul de a solicita instanţei de judecată, în condiţiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, constatarea nulităţii absolute a contractelor, pentru următoarele motive: lit. a) - lit. e)”.
Relevantă în dezlegarea excepţiei amintite, care a avut drept consecinţă respingerea acţiunii ca inadmisibilă, a fost dovada că pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI comercială, este înregistrată sub nr. 17118/3/2011 acţiunea reclamantei SC R.E.R.E.S. Bucureşti - SC R. SA în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti şi SC C.R.S. SA având ca obiect anularea contractului de servicii de salubrizare stradală şi servicii de iarnă pe raza sectorului 5 al Municipiului Bucureşti din 30 decembrie 2010.
Instanţa a observat că finalitatea acţiunii formulată de A.N.R.M.A.P. este aceeaşi cu finalitatea acţiunii formulată de SC R.E.R.E.S. Bucureşti - SC R. SA, anume de desfiinţare a contractului din 30 decembrie 2010 şi că textul legal pe care s-a fundamentat excepţia (art. 2961 din O.U.G. nr. 34/2006) reglementează dreptul A.N.R.M.A.P. de a formula acţiune în constatarea nulităţii contractelor de achiziţie publică condiţionat de inexistenţa unor acţiuni formulate în acest sens de un operator economic, iar în speţă reclamanta A.N.R.M.A.P. nu a respectat această condiţie.
Înalta Curte reţine că interpretarea şi aplicarea art. 2961 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 este cea corectă şi că nu este întemeiată critica recurentei în sensul că la interpretarea textului legal în discuţie trebuie să se ţină seama nu de finalitatea acţiunilor promovate, pe de o parte de ANRMAP şi, pe de altă parte de un operator economic, ci de identitatea temeiurilor juridice ale acestei acţiuni în justiţie.
Înţelesul pe care recurenta îl atribuie normei legale precitate este în afara voinţei/ intenţiei legiuitorului care nu a înţeles să facă o asemenea distincţie, lucru care se poate observa cu uşurinţă din modul de redactare al textului, astfel că devine aplicabil principiul „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus”.
În acest context legal nu poate fi acceptată susţinerea recurentei în sensul că inadmisibilitatea acţiunii sale ar fi putut opera în raport de acţiunea în justiţie anterioară, formulată de SC R.E.R.E.R. SA numai dacă în ambele acţiuni s-ar fi invocat motivele de nulitate prevăzute de art. 28710 din O.U.G. nr. 34/2006, o condiţionare în acest sens fiind de natură a adăuga la lege în modul cel mai evident.
Acceptarea raţionamentului propus de A.N.R.M.A.P., legat de identitatea temeiurilor juridice ar conduce şi la lipsirea de efecte a art. 2961 din O.U.G. nr. 34/2006, mai exact la inaplicabilitatea restricţiei legale în discuţie pentru că ar crea posibilitatea ca această autoritate să-şi adapteze conduita juridică prin adăugarea unor motive de nulitate faţă de cele invocate de operatorul economic.
În speţă, în mod judicios instanţa a verificat, la solicitarea uneia din părţile pârâte, dacă un operator economic a formulat acţiune în anularea/constatarea nulităţii absolute a contractului din 30 decembrie 2010 încheiat între Municipiul Bucureşti şi SC C.R.S. SA, pentru încălcarea unor dispoziţii imperative ale O.U.G. nr. 34/2006 şi a constatat că un demers judiciar de acest fel a fost pornit de SC R.E.R.E.S. SA Bucureşti.
Întrucât analiza judecătorului fondului s-a înscris în limitele dispoziţiei cuprinse în art. 2961 din O.U.G. nr. 34/2006, fiind argumentată logic şi juridic, instanţa de control judiciar reţine că nu există motive pentru casarea sentinţei recurate.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.R.M.A.P. împotriva sentinţei civile nr. 5531 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 199/2013. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 267/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
