ICCJ. Decizia nr. 199/2013. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 199/2013
Dosar nr. 6848/2/2011
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamantul C.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie anularea Ordinului de respingere a cetăţeniei române nr. 315/P din 8 iunie 2011 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie şi obligarea pârâtei să emită un nou ordin prin care să-i acorde cetăţenia română întrucât îndeplineşte toate condiţiile pentru redobândirea cetăţeniei române.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române în data de 14 iulie 2010.
La data de 1 iunie 2011 a fost informat printr-o adresă a pârâtei A.N.C. că a fost avizată pozitiv cererea sa la 25 mai 2011.
Ulterior a solicitat emiterea ordinului, dar prin adresa din 20 iulie 2011 i s-a adus la cunoştinţă că i-a fost respinsă cererea prin ordinul mai sus precizat, pentru că nu ar îndeplini cumulativ prevederile art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e) din Legea nr. 21/1991.
Reclamantul a invocat faptul că actul contestat este emis cu exces de putere şi încalcă principiul transparenţei, ordinul nefiind motivat.
Prin Sentinţa nr. 6606 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.R., a anulat Ordinul nr. 315/P din 8 iunie 2011 al pârâtului Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, a obligat pârâtul Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la emiterea unui nou ordin privind cererea reclamantului de redobândire a cetăţenie române, a obligat pârâţii la plata sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Prin cererea sa, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 315/P din 8 iunie 2011 prin care i-a fost respinsă cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Reclamantul a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române la 14 iulie 2010.
Cererea sa a fost avizată pozitiv de comisia pentru cetăţenie în data de 25 mai 2011.
Ulterior, prin raportul din 7 iunie 2011 comisia pentru cetăţenie a revenit asupra avizului anterior şi a avizat negativ cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române.
Deşi comisia în raportul mai sus menţionat a reţinut că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, în ordinul contestat, fără nici o motivare cererea reclamantului a fost este respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8 lit. b), c) şi e) din aceeaşi lege.
În acest context instanţa a reţinut că se afla în imposibilitate de a cenzura actul contestat, necunoscând motivele concrete ale respingerii cererii reclamantului iar reclamantul este lipsit de orice posibilitate de a se apăra, încălcându-i-se acest drept.
Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei A.N.C. la emiterea unui ordin prin care să i se acorde cetăţenia română s-a reţinut că această solicitare este neîntemeiată, pentru că pe de o parte instanţa nu a putut cenzura toate aspectele şi motivele pentru care cererea reclamantului a fost respinsă întrucât ordinul şi actele depuse nu conţin motivele clare ale poziţiei pârâţilor, iar pe de altă parte instanţa nu a fost în posesia tuturor documentelor necesare soluţionării cererii, respectiv a verificărilor efectuate de instituţiile abilitate ale statului pentru a se putea face o evaluare completă a cererii reclamantului.
În acest context instanţa nu a putut aprecia că refuzul pârâţilor de soluţionare pozitivă a cererii ar fi unul nejustificat.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti menţionate a declarat recurs C.R.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citat cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de C.R. împotriva Sentinţei nr. 6606 din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 188/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 207/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
