ICCJ. Decizia nr. 224/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 224/2013
Dosar nr. 130/2/2011
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ulterior precizată, reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâţii A.N.P., M.S., C.S.M. şi S.R., prin M.F.P., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună:
- anularea Hotărârilor Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova din data de 27 iunie 2007 şi 01 aprilie 2008;
- recunoaşterea drepturilor ce i-au fost încălcate şi repararea pagubelor pricinuite prin pronunţarea acestor hotărâri;
- constatarea încălcării dispoziţiilor art. 22, art. 26, art. 34, art. 35 şi art. 53 din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor art. 26 alin. (9), art. 38 alin. (8) şi art. 74 alin. (6) din Legea nr. 275/2006 pe parcursul soluţionării dosarelor înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 şi a Judecătoriei Giurgiu, în care a avut calitatea de parte.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la emiterea Hotărârilor Comisiei de disciplină au fost încălcate prevederile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 fiindu-i produse vătămări care nu pot fi înlăturate decât prin anularea acestor hotărâri.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.J. – A.N.P. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul M.S. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Față de obiectul cauzei, astfel cum a fost precizat, la termenul din 16 noiembrie 2011, instanța a invocat, din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susținerile părților fiind consemnate în practicaua sentinței.
2. Hotărârea Curții de apel
Prin sentinţa nr. 6768 din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de reclamantul C.D., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reținând că, faţă de obiectul cererii, în speță, sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară.
În cauză, reclamantul are posibilitatea să conteste hotărârile Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova, potrivit dispozițiilor Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care reglementează procedura de contestare a măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor luate de către administraţia penitenciarului.
Referitor la criticile formulate de reclamant în legătură cu modul de soluţionare a cauzelor penale înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 şi a Judecătoriei Giurgiu, instanţa a reţinut că reclamantul are posibilitatea legală de a exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreşti menţionate, legalitatea şi temeinicia acestora neputând fi analizate pe calea prezentei acţiuni.
3. Recursul reclamantului
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 4, 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând instanţei să cenzureze cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sentinţa atacată nefiind supusă apelului.
A susţinut că prima instanţă a soluţionat cauza pe excepţie, fără să intre în cercetarea fondului, încălcând astfel dispoziţiile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, precum şi art. 6 din C.E.D.O.
A susţinut că a fost discriminat de către prima instanţă care nu a ţinut cont de prevederile art. 1 alin. (1) – (4) şi art. 27 din O.G. nr. 137/2000 şi a exercitat cu rea credinţă atribuţiile, favorizând intimaţii.
A învederat că judecătorul fondului i-a solicitat să precizeze dacă acţiunea este admisibilă fără a invoca excepţia inadmisibilităţii, astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare, hotărârea pronunţată fiind lovită de nulitate, în condițiile în care instanța nu mai avea dreptul să invoce excepţia inadmisibilităţii la al treilea termen de judecată acordat în dosar.
A mai precizat recurentul-reclamant că şi-a întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, dar că instanţa i-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi accesul la justiţie.
4. Apărările intimaților
Prin întâmpinare, M.J. – A.N.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul M.S., prin întâmpinare, a reiterat excepția lipsei calității sale procesual pasive, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Prin acţiunea formulată în contencios administrativ, reclamantul C.D. a solicitat, în temeiul art. 1 şi 6 din Legea nr. 554/2004, anularea Hotărârilor Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova din data de 27 iunie 2007 şi 01 aprilie 2008, recunoaşterea drepturilor ce i-au fost încălcate şi repararea pagubelor pricinuite prin pronunţarea acestor hotărâri, constatarea încălcării dispoziţiilor art. 22, art. 26, art. 34, art. 35 şi art. 53 din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor art. 26 alin. (9), art. 38 alin. (8) şi art. 74 alin. (6) din Legea nr. 275/2006 pe parcursul soluţionării dosarelor înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 şi a Judecătoriei Giurgiu, în care a avut calitatea de parte.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei.
Potrivit însă prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară.
Față de obiectul acțiunii astfel cum a fost configurat de reclamant, în mod corect a reținut instanţa de fond, că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004 pentru obligarea pârâţilor să dea curs cererilor reclamantului, act normativ pe care reclamantul şi-a întemeiat în mod expres acţiunea, existând o procedură specială pentru contestarea măsurilor luate de către administraţia penitenciarului referitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 275/2006.
Recurentul-reclamant avea posibilitatea să conteste hotărârile Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova pe calea unei plângeri adresate judecătorului delegat, conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, iar împotriva soluţiei pronunţate de judecătorul delegat se poate adresa instanţei judecătoreşti competente.
Contrar suținerilor recurentului, instanţa de primă jurisdicţie nu i-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi accesul la justiţie, întrucât în cauza dedusă judecăţii instanţa s-a pronunţat în raport cu obiectul cauzei deduse judecăţii, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, respingând în mod temeinic şi legal acţiunea, ca inadmisibilă.
Motivul ce vizează încălcarea dreptului la apărare, sub sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 105 C. proc. civ., nu poate fi reţinut de instanţa de control judiciar, având în vedere că nu a fost identificată nicio astfel de încălcare.
În ceea ce priveşte critica recurentului în sensul că excepţia inadmisibilităţii acțiunii ar fi fost invocată, neprocedural, la al treilea termen de judecată, Înalta Curte reţine că această excepţie este de ordine publică şi poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Dincolo de aceste aspecte, instanţa constată că primul termen de înfăţişare, astfel cum este definit de prevederile art. 134 C. proc. civ., potrivit cărora „ Este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii” a fost 16 noiembrie 2011, faţă de împrejurarea că la termenul de judecată din data de 29 iunie 2011, procedura nu a fost legal îndeplinită cu toate părţile, iar pentru termenul de judecată din data de 5 octombrie 2011, recurentul reclamant a formulat cerere de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare, cererea fiind admisă de instanţă şi cauza amânată la data de 16 noiembrie 2011.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, reiterată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului a cercetat cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care a fost învestită, soluţionarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau excepţii.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
În concluzie, nefiind motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, Înalta Curte va menţine sentinţa atacată ca legală şi temeinică şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinţei nr. 6768 din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6931/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 245/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
