ICCJ. Decizia nr. 23/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 23/2013

Dosar nr. 1367/54/2011

Şedinţa de la 8 ianuarie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin Sentinţa nr. 630 din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova respins plângerea formulată de reclamanta Primăria Comunei Cujmir, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mehedinţi, având ca obiect anulare act administrativ

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de Curtea de Conturi, reglementată în temeiul legii organice, reprezintă o procedură administrativă obligatorie care, fără a constitui o încălcare a dreptului de acces la instanţă, lasă posibilitatea acestei instituţii de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.

S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că reclamanta, fără a formula o contestaţie împotriva încheierii de soluţionare a unei astfel de contestaţii, se prevalează de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a pune în discuţie, direct în faţa instanţei de contencios administrativ, decizia emisă de Camera de Conturi Gorj.

Prin urmare, judecătorul fondului, având în vedere că aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ numai după ce persoana ce se pretinde vătămată a urmat procedura prealabilă, în speţă, nu se mai impune analiza celeilalte excepţii invocate şi a fondului cauzei

2. Recursul exercitat de pârâtă

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs Primăria Comunei Cujmir, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Considerente de fapt şi de drept

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorităţii publice care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administraţiei publice.

Reclamanta Primăria Comunei Cujmir a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a Deciziei nr. 9/2011, emisă de Camera de Conturi Mehedinţi.

Acest act administrativ a fost emise în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizare şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/4 noiembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010.

Potrivit pct. 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se prevede competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ.

Dat fiind că, potrivit art. 140 din Constituţia României, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate, "în condiţiile legii organice", iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede, de asemenea, competenţa instanţelor specializate, în stabilirea competenţei soluţionării cauzei, urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia contenciosului administrativ şi fiscal, de la care se poate deroga numai prin lege organică şi în raport cu care, pct. 228 se află în contrarietate.

Pornind de la această premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente, prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea actului administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, act juridic sus-pus executării şi care poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ.

Or, din interpretarea normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 - "contestaţia suspendă executarea deciziei până la soluţionarea ei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor"), rezultă că actul cu caracter executoriu care conţine măsurile de restabilire a legalităţii şi regularităţii este decizia camerei de conturi judeţene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluţionată contestaţia administrativă prealabilă sesizării instanţei.

În consecinţă, reţinând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură deconcentrată a Curţii de Conturi la nivel judeţean, iar conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în competenţa tribunalelor, în primă instanţă, sunt date procesele şi cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităţilor sau instituţiilor locale sau judeţene, Curtea de Apel Suceava a pronunţat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competenţă materială în litigiile de contencios administrativ şi fiscal, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, în şedinţa plenului secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi din data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Judeţeană de Conturi, pentru că acesta este actul administrativ care dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Soluţiile de principiu adoptate la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri divergente, mai ales că rolul Înaltei Curţi este acela de unificare a practicii judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

1. Soluţia adoptată în recurs

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (61) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Primăria Comunei Cujmir împotriva Sentinţei nr. 630/2011 din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 23/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs