ICCJ. Decizia nr. 233/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 233/2013
Dosar nr. 659/33/2011
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.A.E. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversii, urmare a cererii de obţiune aferentă deciziei reprezentând titlu de despăgubire din 04 decembrie 2008 emisă de pârâtă pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. X Cluj nr. top. X/3, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, a fost depusă cererea de opţiune prin care s-a solicitat emiterea titlului de conversie însă pârâta a refuzat emiterea acestuia, solicitând completarea cererii de opţiune înregistrată în 17 noiembrie 2011.
Reclamanta a invocat parcurgerea procedurii instituite în sarcina sa precum şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte noţiunea de termen rezonabil, apreciind că titlul de despăgubire poate fi asimilat unui bun în sensul prevăzut de art. 1 alin. (1) din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamanta şi-a precizat şi extins cererea de chemare în judecată şi în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive raportat la prevederile pct. 20 şi 22 din O.U.G. nr. 81/2007 conform cărora titlul de conversie va fi emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată pe motiv că dosarul în vederea emiterii titlului de conversie aferent cererii de opţiune din 16 noiembrie 2010 este incomplet în sensul că lipseşte contractul de asistenţă juridică încheiat între A.A.E., M.I. şi avocatul M.C.I.
La termenul de judecată din data de 13 octombrie 2011, Curtea de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2. Sentinţa curţii de apel
Prin sentinţa nr. 570 din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei şi a obligat pârâta A.N.R.P. la emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversie, urmare a cererii de opţiune din 16 noiembrie 2010, aferentă deciziei din 04 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor precum şi la 1.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Reclamantei A.A.E. i s-a emis decizia din 04 decembrie 2008 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilindu-se acordarea de măsuri reparatorii în sumă de 238.600 RON pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. X Cluj Napoca.
Prin cererea de opţiuni din 16 noiembrie 2010 reclamanta a solicitat emiterea titlului de conversie aferent deciziei din 04 decembrie 2008.
Prin adresa din 21 martie 2011, A.N.R.P. a solicitat reclamantei să completeze Dosarul nr. 21143 din 16 octombrie 2010 cu contractul de asistenţă juridică între A.A.E. şi avocatul M.I. cu copie după actele de identitate a d-nului C.V. şi d-nei A.A.E., 3 acte solicitate în data de 02 decembrie 2010 de către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar.
Aceste acte solicitate reclamantei au fost trimise autorităţii, aşa cum rezultă din actele dosarului, atât prin fax cât şi prin poştă cu confirmare de primire.
Curtea a reţinut susţinerea reclamantei referitor la termenul rezonabil de soluţionare a cererii prevăzut de art. 6 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum şi la calitatea de bun a deciziei reprezentând titlu de despăgubire în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta A.N.R.P. la emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversie, urmare a cererii de opţiune din 16 noiembrie 2010 aferentă deciziei din 04 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De asemenea, în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.000 RON.
3. Calea de atac exercitată în cauza
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
A susţinut recurenta că reclamantei, în calitate de persoană îndreptăţită la dspăgubire, i s-a emis de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor titlu de despăgubire reprezentat de decizia din 04 decembrie 2008, pentru suma de 238.600 RON conform raportului de evaluare, întocmit în dosarul înregistrat în 03 iunie 2008.
La analizarea dosarului în vederea emiterii titlului de conversie aferent cererii de opţiune din 16 noiembrie 2010, conform dispoziţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007, s-a constatat faptul că lipseşte contractul de asistenţă juridică încheiat între A.A.E. şi M.I. şi avocatul M.C.I. şi copie de pe actul de identitate al d-lui C.V.
A mai precizat recurenta că dosarul a fost completat la data de 28 septembrie 2011 şi că titlul de conversie a fost emis la data de 21 octombrie 2011, în conformitate cu dispoziţia Direcţiei, independent de pronunţarea sentinţei nr. 570 din 13 octombrie 2011, astfel că obligarea autorităţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică şi nelegală.
II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversie, urmare a cererii de opţiune aferentă deciziei reprezentând titlu de despăgubire din 04 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. X Cluj nr. top X/3, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de opţiune, prin care reclamanta a solicitat emiterea titlului de conversie aferent deciziei din 04 decembrie 2008 a fost înregistrată la data de 16 noiembrie 2010.
Înalta Curte constată că în mod corect, în raport de dispoziţiile din Capitolul V - Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de conversie, aferent cererii de opţiune din 16 noiembrie 2010.
Soluţia instanţei de fond se impune pentru că, prin nesoluţionarea cererii întru-un interval de timp foarte mare, în raport cu data emiterii titlului de despăgubire, 04 decembrie 2008, este evidentă depăşirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea titlului de conversie.
Împrejurarea că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidenţa acestui principiu, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 20 din Constituţia României, normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară, inclusiv cele având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor, nu pot fi interpretate şi aplicate decât în acord cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, statuat ca o garanţie a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât şi în cadrul procedurii administrative.
Soluţionarea cererilor într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, un element al dreptului la o bună administraţie, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene, consacrat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităţilor publice ale statelor membre.
Statului îi revine, aşadar, obligaţia de a organiza funcţionarea sistemului autorităţilor sale astfel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită să poată beneficia efectiv de protecţia asigurată prin prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Susţinerile pârâtei în sensul că documentele lipsă din dosar au fost înaintate autorităţii abia la data de 28 septembrie 2011, nu pot fi primite având în vedere că actele solicitate se aflau depuse la dosarul de fond al Curţii de Apel Cluj, fiind luate în considerare la pronunţarea hotărârii instanţei de fond.
Nu are relevanţă în cauză nici faptul că A.N.R.P. a emis titlul de conversie la data de 21 octombrie 2011, întrucât emiterea titlului s-a făcut ulterior pronunţării hotărârii instanţei de fond, aspect care nu poate exonera autoritatea pârâtă de plata cheltuielilor de judecată.
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 570 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 225/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 244/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
