ICCJ. Decizia nr. 225/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 225/2013
Dosar nr. 1272/2/2011
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 februarie 2011, reclamanta SC G. SRL a chemat în judecata pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru ca prin hotarârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinului nr. 447 din 21 iunie 2006, publicat în M. Of. nr. 593 din 10 iulie 2006, emis de preşedintele pârâtei, sub aspectul declarării şi includerii reclamantei pe lista societăţilor inactive.
Reclamanta a precizat că a formulat plângere prealabilă la data de 01 noiembrie 2011.
Pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă deoarece ordinul contestat a fost publicat în M. Of. la data de 10 iulie 2006, iar lista contribuabililor inactivi a fost afişată şi pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice.
Prin urmare reclamanta a luat la cunoştinţă de faptul că a fost inclusă pe lista contribuabililor inactivi la data de 10 iulie 2006 şi nu la data de 28 septembrie 2010, cum a afirmat prin acţiune.
Pârâta a mai sustinut că ordinul contestat nu are caracter normativ.
La data de 09 noiembrie 2011, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întampinare, iar pârâta a depus concluzii scrise.
Reclamanta a depus cerere precizatoare după sedinţă şi după pronunţare.
2. Hotărârea Curții de apel
Prin sentinţa nr. 6601 din 09 noiembrie 2011, Curtea de Appel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin acţiunea sa, reclamanta a solicitat anularea dispoziţiilor Ordinului nr. 447 din 21 iunie 2006, publicat în M. Of. nr. 593 din 10 iulie 2006, emis de preşedintele A.N.A.F., sub aspectul declarării şi includerii reclamantei pe lista societăţilor inactive.
Actul contestat este un act administrativ cu caracter individual deoarece priveşte persoane juridice strict determinate.
În acest context reclamanta avea obligaţia formulării plângerii prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, adică în 30 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial.
Prin publicarea ordinului în Monitorul Oficial actul se consideră comunicat şi opozabil erga omnes.
Curtea a reţinut că nerespectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrage decăderea din dreptul de a mai formula plângere prealabilă.
Potrivit art. 7 alin. (7) al aceluiaşi articol „plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.”
Curtea a constatat că reclamanta nu a respectat nici termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege, care s-a împlinit la data de 10 ianuarie 2007, ordinul fiind publicat în M. Of. la data de 10 iulie 2006, reclamanta nefăcând dovada întreruperii sau suspendării cursului prescripţiei.
Prin urmare, a stabilit instanţa de fond, reclamanta nu a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ contestat, în termen legal, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, aceasta nefiind îndeplinită în conformitate cu dispozițiile legale.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC G. SRL Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă că Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006 este un act administrativ cu caracter normativ, iar societatea a formulat plângere prealabilă înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în 01 noiembrie 2010.
A precizat recurenta că Ordinul nr. 447 din 21 iunie 2006, prin care societatea a fost declarată inactivă, a fost emis în temeiul art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere şi art. 11 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare precum şi Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr. 375/2005 privind stabilirea condiţiilor pentru declararea contribuabililor inactivi.
A arătat că din conţinutul ordinului rezultă că dispoziţiile sunt destinate tuturor subiecţilor de drept, fiind publicate şi în Monitorul Oficial, precum şi pe pagina de internet Ministerului Finanţelor, astfel că nu poate avea decât caracter normativ.
De asemenea, împrejurarea că de la data declarării ca inactiv, contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate are consecinţe negative şi pentru o companie care relaţionează cu o asemenea societate.
Faptul că se suspendă toate procedurile de avizare, autorizare, certificare, licenţiere sau alte proceduri similare, cât şi orice operaţiune sau procedură vamală cu privire la contribuabilul inactiv şi la activităţile acestuia, precum şi oricare dintre avizele, autorizaţiile, licenţele, acordurile şi orice alte acte în baza cărora contribuabilii inactivi sunt autorizaţi să funcţioneze sau să desfăşoare diverse activităţi economice.
În ceea ce priveşte plângerea prealabilă, recurenta a susţinut că societatea a formulat plângerea la Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala la data de 01 noiembrie 2010.
În continuare recurenta a formulat critici privind nelegalitatea declarării SC G. SRL ca inactivă, susţinând că autoritatea nu a respectat prevederile art. 11 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi nici prevederile Ordinului A.N.A.F. nr. 375/2005.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Prin sentința nr. 6601 din 09 noiembrie 2011 instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a dispoziţiei din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006 privind declararea şi includerea SC G. SRL pe lista societăţilor inactive publicat în M.Of. nr. 593/2006, pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.
Înalta Curte constată că nu este fondată critica recurentei privind caracterul normativ al Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006.
Actele administrative cu caracter normativ conţin norme juridice, adică reguli de conduită obligatorii, generale şi impersonale care se adresează unui număr nederminat de persoane, pe când actele normative cu caracter individual vizează o anume persoană sau grupuri de persoane.
Prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006, a cărui anulare punctuală s-a solicitat, s-a declarat şi inclus reclamanta SC G. SRL pe lista societăţilor inactive. Se constată aşadar că prima instanţă în mod corect a stabilit caracterul de act individual al ordinului, întrucât acesta vizează persoane juridice strict determinate.
Aşa fiind, în mod corect au fost aplicate prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind procedura prealabilă.
Potrivit acestor dispoziţii „(1) Înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vatamată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Or, pârâta a publicat Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 447 din 21 iunie 2006 în M. Of. nr. 593 din 10 iulie 2006, dată la care a devenit opozabil erga omnes, iar reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de 01 noiembrie 2010, cu mult peste termenele prevăzute de lege.
De altfel, aşa cum rezultă din cele mai sus-menţionate, reclamanta nu a respectat nici termenul prevăzut la alin. (7) al art. 7 din lege, potrivit cărora „plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.”
În concluzie, Înalta Curte, constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de SC G. SRL Giurgiu împotriva sentinţei nr. 6601 din 09 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2185/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 233/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
