ICCJ. Decizia nr. 244/2013. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 244/2013
Dosar nr. 10301/2/2010
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrative şi fiscal, la data de 25 octombrie 2010, reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii pentru refuzul nejustificat de a-i fi rezolvat cererea pe care le-a adresat-o la data de 17 august 2010, primită la data de 18 august 2010. A solicitat, totodată obligarea pârâţilor la repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea adresată pârâţilor la 17 august 2010 (a cărei primire a fost confirmată de C.S.M. la 18 august 2010) le-a solicitat să supună analizei Comisiei de Disciplină a C.S.M. abuzurile săvârşite de Preşedintele Tribunalului Vrancea, de Preşedintele secţiei comerciale şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Vrancea şi de Judecătorul de serviciu din data de 30 iunie 2010 de la această instanţă, abuzuri constând în refuzul acestora de a înregistra acţiunea prin care a chemat în judecată, la Secţia de Contencios a Tribunalului Vrancea, pe SC E.F.M.N. SA şi prin trimiterea dosarului spre soluţionare unei instanţe necompetente, respectiv Judecătoria Focşani. Cea din urmă instanţă, tot incorect, a arhivat dosarul, l-a înregistrat drept cauză civilă sub nr. 10075/231/2010 şi i-a stabilit termen la 12 octombrie 2010.
Faţă de această stare de fapt, solicită reclamantul a se reţine că acţiunea sa este întemeiată, pentru că pârâţii refuză nejustificat a-i rezolva cererea şi prin acest refuz, contrar legii, i-au creat un prejudiciu constând într-o pagubă iminentă, de ordin material şi previzibil, prin perturbarea gravă a funcţionării activităţii de judecată, iar nesoluţionarea cererii sale prin refuzare în mod nejustificat este asimilată unui act administrativ unilateral.
Reclamantul a precizat că prejudiciul cauzat este în sumă de 20.000 RON reprezentând aproape 10% din valoarea cererii de chemare în judecată a furnizorului de energie electrică, cerere care nici după 103 zile de la data depunerii la Tribunalul Vrancea, secţia de contencios administrative, încă nu se află pe rolul instanţei respective.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca nefondată, arătând că Inspecția judiciară a trimis deja reclamantului un răspuns, în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 4658 din 5 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cererea trimisă de reclamant la 17 august 2010 către C.S.M. are ca obiect sesizarea autorităţii pârâte cu privire la săvârşirea unor abateri disciplinare de către magistraţi din cadrul Tribunalului Vrancea.
Pârâtul a răspuns reclamantului prin adresa din 17 noiembrie 2010, depusă la dosar, prin care s-a comunicat în esenţă că în urma verificărilor efectuate în limitele legale de competenţă nu s-au constatat fapte sau împrejurări de natură a fi calificate drept abateri disciplinare.
Prin cererea depusă la dosar la 17 martie 2011, reclamantul susţine că răspunsul comunicat de C.S.M. este „eronat”.
Curtea a constatat că motivele ce stau la baza acestor susţineri nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză, având ca obiect plângerea împotriva refuzului nejustificat de soluţionare a cererii.
Curtea a înlăturat susţinerile reclamantului privind tardivitatea comunicării răspunsului.
Prin cererea adresată C.S.M., reclamantul a învederat aspecte privind înregistrarea unui dosar pe rolul Tribunalului Vrancea şi a solicitat pârâtei să aprecieze dacă „prezenta intervenţie face obiectul analizei Consiliului disciplinar din cadrul C.S.M.”.
Această cerere constituie o sesizare, verificarea de către CSM a situaţiei de fapt expuse necesită o perioadă de timp rezonabilă. Pentru efectuarea acestor verificări şi formularea concluziilor nu este aplicabil termenul de 30 de zile pentru soluţionarea petiţiilor.
3.Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că a fost vătămat în interesul legitim de către pârâţi, prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii sale de către Consiliul Superior al Magistraturii
A arătat că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 554/2004, referitoare la termenii şi expresiile din lege. De asemenea, a apreciat greşit şi asupra faptului că pârâţii nu au răspuns în termenul legal solicitărilor sale, pe motiv că acest fapt nu ar fi asimilabil actelor administrative individuale.
Or, a susţinut recurentul, Legea nr. 554/2004 prevede termenul de 30 de zile pentru soluţionarea cererilor, instanţa, de altfel neprecizând nici un alt termen în care pârâţii ar fi trebuit să soluţioneze cererea sa.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevante
Reclamantul M.A. a formulat, în condiţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, republicată, cu modificările completările ulterioare ulterioare, o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat instanţei obligarea pârâţilor la soluţionarea cererii adresate acestora la data de 17 august 2010, precum şi la repararea pagubei ce i-ar fi fost cauzată.
Prin sentinţa civilă nr. 4658 din 05 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul M.A., ca neîntemeiată.
Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Prin memoriul înregistrat sub nr. 1/22168/1154 din 18 august 2010 la Consiliul Superior al Magistraturii şi transmis apoi Inspecţiei Judiciare unde a fost înregistrat sub nr. 1992/IJ/l 547/SIJ/2010, reclamantul şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la o cerere de chemare în judecată formulată de acesta şi înaintată Tribunalului Vrancea,, secţia de Contencios administrativ şi fiscal, învederând faptul că această cerere a fost greşit înaintată Judecătoriei Vrancea, fiind calificată ca o cerere în pretenţii comerciale.
Inspecţia judiciară a răspuns la sesizarea recurentului prin adresa nr. 1992/IJ/l 547/ŞI J/l7.11.2010 (f 24 ds. fond) comunicându-i acestuia că, în urma verificărilor efectuate, nu s-au constatat fapte sau împrejurări de natură a fi calificate drept abateri disciplinare în sensul legii sau care să impună luarea unor măsuri de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i)) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabil.
Având în vedere că intimatul C.S.M. a răspuns la memoriul formulat de reclamantul M.A., Înalta Curte apreciează că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile acestuia privind existenţa unui refuz nejustificat din partea Consiliului Superior al Magistraturii de a-i soluţiona cererea.
În ceea ce priveşte nerespectarea termenului de 30 de zile de către intimata pârâtă Înalta Curte constată că în cauză termenele aplicabile sunt cele prevăzute de Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare la momentul formulării memoriului de către reclamant, astfel că nu pot fi reţinute susţinerile recurentului referitoare la nerespectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În concluzie, Înalta Curte, constatând că soluţia primei instanţei de fond este legală şi temeinică, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei nr. 4658 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2013.
Părțile dosarului
(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)
- MASTACAN AUREL - Recurent (Reclamant)
- CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII - Intimat (Pârât)
- PREȘEDINTELE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII - Intimat (Pârât)
Termenele dosarului
| Dată de ședință | Oră începere ședință | |
|---|---|---|
| 18.01.2013 | 9:00 |
|
| 30.11.2012 | 9:00 |
|
| 05.11.2012 | 9:00 |
|
| ← ICCJ. Decizia nr. 233/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4684/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
